2019-09-26
Apneea de somn – condiție premergătoare altor afecțiuni mai grave
Apneea de somn este condiția care presupune, mai exact, ca mușchii faringieni din spatele și din părțile laterale ale gâtului să se relaxeze atât de mult, încât atunci când dormim, respirația să se blocheze pentru câteva momente ( de la minim 10 secunde, până la câteva minute).
În acel moment, creierul, care observă lipsa de oxigen în sânge, transmite un semnal de trezire către corp, suficient cât mușchii să se tensioneze și să apară respirația. Corpul revine la starea de somn adânc, însă acest ciclu se poate repeta de 80-90 de ori în decursul unei singure ore, cu pauze de minim 10 secunde, fără ca persoana în cauză să își dea seama.
Consecințele netratării apneei de somn, pe lângă deteriorarea sănătății, implică și apariția schimbărilor negative la nivelul relației de cuplu sau la nivelul performanței la locul de muncă. Pe lângă epuizarea fizică (care va afecta și posibilitatea conducerii autoturismului), își va face loc , în curând, și epuizarea psihică.
Apneea de somn poate apărea inclusiv la nou-născuți, însă este mai comună în cazul bărbaților cu vârsta peste 50 de ani. Caracteristicile fizice ale persoanelor cu predispoziție spre apnee în somn sunt: amigdale mari, nasul mic, congestie nazală. 7 din 10 pacienți care suferă de obezitate, au și apnee în somn. Apneea de somn poate fi identificată chiar de persoana în cauză atunci când observă că sforăie puternic, că are un somn agitat și neodihnitor (uneori însoțit de coșmaruri), micțiuni frecvente în cursul nopții și transpirații nocturne. Pe timpul zilei poate observa apariția cefaleei matinale, a stării de oboseală și iritabilitate, a tulburărilor de memorie și de concentrare și a senzației de somn la volanul autoturismului.
Apneea de somn poate fi de 3 feluri:
- Apneea de somn obstructivă (ASO) , este cea mai comună formă de apnee și presupune ca țesutul gâtului să se închidă peste căile respiratorii, determinând oprirea respirației.
- Apneea de somn centrală – în cazul acestei condiții, creierul sau nervii nu reușesc să transmită semnale mușchilor care controlează respirația pentru ca aceștia să știe că trebuie să respire.
- Apneea de somn mixtă, în care apneea de somn obstructivă și centrală se manifestă împreună.
Apneea de somn obstructivă (ASO)
Apneea de somn obstructivă apare în urma colapsului căilor respiratorii superioare , factorul declanșator fiind apariția unei presiuni critice , sub presiunea atmosferică , în timpul inspirului , care depășește capacitatea mușchilor abductori și dilatatori ai căilor respiratorii de a menține stabilitatea acestora. Alcoolul este și el un factor important, din cauza influenței selective de depresie asupra mușchilor căilor aeriene superioare și răspunsului de trezire de la finalul fiecărei apnei.
Obezitatea este un alt factor care contribuie frecvent la reducerea dimensiunilor căilor respiratorii superioare , lucru care se întâmplă fie prin creșterea depunerii de grăsime în țesuturile moi ale faringelui, fie prin compresia faringelui de masele grase superficiale de la nivelul gâtului.
Sforăitul , care este o vibrație cu frecvență înaltă a țesuturilor moi la nivelul palatului și faringelui și rezultă din reducerea lumenului căilor respiratorii superioare , poate , de asemenea, agrava îngustarea acestora , prin edemul țesuturilor moi.
Apneea de somn obstructivă reprezintă o formă extremă a tulburărilor respiratorii în timpul somnului, fiind caracterizată prin obstrucția intermitență, parțială sau completă a căilor respiratorii superioare. Acest lucru are drept consecință imediată oprirea respirației în somn , consecințele pe termen lung fiind cele cardiovasculare, pulmonare, neurologice și metabolice.
Pentru a diagnostica în mod corect apneea de somn obstructivă, medicul pneumolog cu competențe în somnologie va efectua numeroase teste:
- Polisomnografia este investigația de referință în suspiciunea de apnee de somn obstructivă, reprezentând un studiu al somnului nocturn care permite înregistrarea variabilelor electrografice, identificarea stadiilor somnului și variațiilor acestuia, variabilelor ventilatorii ( care permit identificarea apneei și clasificarea ei în centrală sau obstructivă).
- Măsurători nocturne ale respirației și tulburărilor de somn precum oximetria (înregistrarea arterial de O2), frecvența cardiacă, numărul de treziri prin monitorizarea mișcărilor corporale, excitația sistemului nervos simpatico sau a activității electrocardiografice
Apneea obstructivă în somn poate produce schimbări majore la nivelul sănătății individului:
- Determină colaps faringeal repetat în timpul somnului, desaturarea hemoglobinei, eforturi inspiratorii persistente împotriva unor căi respiratorii închise ce duc la trezire. Aceste modificări conduc la o serie de răspunsuri autonome, hemodinamice, umorale și neuroendocrine ce produc alterări acute și cronice ale funcțiilor cardiace ( apar tahicardia ventriculară nesusținută, oprirea cardiacă, blocul atrioventricular de gradul II și extrasistolele ventriculare).
- Presiunea intratoracică negativă are un efect de întindere asupra pereților liberi atriali și ventriculari și poate precipita aritmii prin mecanisme mecano-electrice.
- Pentru că pacienții cu apnee obstructivă în somn sunt de obicei obezi, hipertensivi și cu un volum sanguin crescut, toate acestea duc la mărirea atriului stâng.
Metoda de tratament indicată depinde în principal de severitatea apneei obstructive în somn. În cazul celei ușoară-moderată, apneea poate fi controlată eficient prin scăderea greutății, evitarea alcoolului, îmbunătățirea patentei căilor nazale și evitarea somnului în decubit dorsal.
Cele mai folosite metode de tratament în cazul apneei moderată-severă sunt uvulopalatofaringoplastia și presiunea continuă pozitivă în căile respiratorii (PCPR) pe durata somnului. PCPR nazală este metoda care împiedică obstrucția căilor respiratorii superioare prin aplicarea unei presiuni pozitive în acestea pe masca nazală și este, până în prezent, metoda de tratament cea mai bine tolerată și eficientă la peste 80% dintre pacienți.
Apneea de somn centrală
[Apneea de somn centrală apare în cazul multor indivizi sănătoși, la începutul somnului sau în perioadele de somn cu mișcări rapide oculare și nu se asociază cu alte tulburări clinice sau fiziologice. La pacienții la care apneea de somn centrală este o urmare a instabilității controlului respirator central , apar simptome precum tulburările somnului, treziri nocturne recurente, oboseală matinală și somnolență peste zi.
Obezitatea și hipertensiunea nu sunt atât de specifice acestui tip de apnee. Diagnosticul de certitudine este dat de polisomnografie, atunci când se observă că episoadele recurente de apnee nu sunt acompaniate de efortul de respirație. Tratarea apneei de somn poate reduce severitatea sau riscul de a suferi de afecțiuni cardiovasculare, hipertensiune, accident vascular cerebral și diabet de tip II. Evitarea riscului de a dezvolta aceste afecțiuni, coroborat cu sporirea confortului psihic propriu și al celorlalți membri ai familiei ar trebui să determine pacienții să consulte medicul specialist pneumolog cât mai rapid.
