2018-02-27
Boli cu transmitere sexuală
Agenții cauzali ai tuturor acestor boli cu transmitere sexuală au o caracteristică în comun: se pot transmite pe cale genitală în timpul contactului sexual.
Atenție: sexul oral sau sexul anal prezintă același risc de transmitere al îmbolnăvirii ca și cel genital!
Semnele îmbolnăvirii
O roșeață la nivelul organelor genitale, mâncărime, usturime, secreție mai abundență și modificată, mici tumorete sau eroziuni, ganglioni inghinali inflamați sau chiar la un alt nivel, temperatura corpului crescută peste 37 grade Celsius, lipsa de putere, etc. Principalele boli cu transmitere sexuală sunt: HIV-SIDA, Gonoree, Sifilis, Herpes genital, infecția cu Chlamydia/Mycoplasma/Ureaplasma, infecția cu HPV, Trichomonas Vaginalis, Candidoza, infecțiile virale hepatitice B și C.
Activitatea Royal Hospital Bucharest este bazată pe diagnosticarea , prevenirea și tratarea bolilor genitale.
Echipa medicală care lucrează aici având la baza pregătirea teoretică și practică în Spitalul Clinic Militar Central, dar și în alte centre medicale de referință, are calificarea maximă în această specialitate și toate competențele ce-i asigura această calificare: ecografie ginecologică și obstetricală, histeroscopie și laparoscopie diagnostică și terapeutică ,colposcopie, ginecologie oncologica, planning familial, chirurgia vaginală, ș.a.
Bolile cu transmitere sexuală (BTS) sunt infecții transmise prin contact sexual și pe alte căi (contactul cu zona infectată, cu secreții vaginale sau uretrale provenind de la persoane infectate, cu obiecte infectate – ace de seringă, de la mamă la făt). Toate aceste boli cu transmitere sexuală – BTS necesită evaluare medicală și tratament.
Iată cum pot fi diagnosticate unele dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală:
HIV-SIDA
Testul HIV constă în recoltarea unei probe de sânge; pune în evidență anticorpii specifici anti-HIV ce apar în sânge ca urmare a infectării și nu prezența virusului propriu-zis. Primul test care se face este testul ELISA (Enzime Lynked Immuno-Sorbent Assey), care este deosebit de precis.
Dacă rezultatul este pozitiv se face apoi testul Western-Blot sau IFA (Immuno Fluorescence Assay). Dacă testul Western-Blot iese pozitiv se declară seropozitivitatea.
Un rezultat pozitiv nu înseamnă SIDA, ci doar că virusul imunodeficienței umane (HIV) este prezent în organism. SIDA este ultimul și cel mai sever stadiu al infecției cu virusul HIV.
Din momentul infectării până la cel al apariției pot să treacă aproximativ 6 luni pentru ca organismul să producă anticorpii care vor fi identificați cu ajutorul testului HIV.
Gonoree
Pentru diagnosticare există 3 tipuri de teste:
1. Culturi – se recoltează o probă de culturi din partea corpului suspectă a fi infectată ( col uterin, urină, rect, gât) care sunt trimise ulterior la laboratorul de testare.
2.Teste urinare – prin recoltarea unei probe de urină care este trimisă la laborator.
3. Colorația Gram- se recoltează o probă din uretră sau colul uterin, se întinde pe o lamă și se colorează. Medicul observă bacteriile direct la microscop, chiar în momentul colorației. Colorația Gram este un test mai eficient în cazul bărbaților.
Sifilis (blenoragie)
Poate fi diagnosticat prin examinarea la microscop a unei probe obținute dintr-un șancru infecțios(leziune eroziva ) – în cazul prezenței sifilisului se observă la microscop bacteria.
Testul screening utilizat pentru evaluarea inițială este testul VDRL (Veneral Disease Research Laboratory) – acesta este un test nespecific pentru sifilis- sau, similar, testul RPR (regim plasma response).
Dacă acest test este pozitiv, el va trebui confirmat printr-un alt test, denumit testul TPHA – acesta este un test specific pentru sifilis. Acest test se face prin recoltarea unei probe de sânge.
Herpes genital (Herpes Simplex)
Medicul poate diagnostica herpesul genital prin vizualizarea leziunilor într-un episod acut și prin recoltarea unei probe din leziune.
Între episoadele eruptive infecția cu herpes poate fi diagnosticată din sânge, depistandu-se anticorpii la infecția cu herpes tip HSV 1 și HSV 2.
Infecția cu Chlamydia, Mycoplasma, Ureaplasma
Probele se recoltează din secreția din colul uterin și apoi sunt trimise la un laborator.
Evaluarea factorilor de risc trebuie efectuată la fiecare vizită ginecologică de rutină, pentru toate femeile active sexual.
Infecția cu HPV (Papilloma Human Virus)
Testul Babeș-Papanicolaou reprezintă mijlocul de diagnostic primar cel mai utilizat pentru screening-ul cancerului de col uterin. În viitorul nu prea îndepărtat probabil locul lui va fi luat de testarea HPV.
Cea mai mare proporţie din cancerele de col uterin sunt cauzate de infecţia HPV. Datorită asocierii între virusul papiloma uman (HPV) şi cancerul de col uterin, testul HPV reprezintă în prezent următoarea etapă diagnostică la o femeie cu celule anormale la testul Babeș-Papanicolaou.
Testul HPV evidenţiază materialul genetic al virusului HPV aflat în interiorul celulelor colului uterin.
Testul constă în prelevarea unei probe din colul uterin, care este trimisă la laborator pentru examinare.
Trichomonas Vaginalis
Examenul include examinarea vizuală a organelor genitale externe, a vaginului și cervixului, pentru e detecta eventualele pete mai roșii cauzate de parazit.
Orice secreție vaginală va fi evaluată pe baza culorii, mirosului și consistenței.
La bărbați, examenul obiectiv include examinarea penisului și prelevarea unei probe de secreție uretrala. Testele care se efectuează pentru identificarea parazitului sunt: examinarea microscopică a secreției vaginale, cultivarea de Trichomonas Vaginalis în medii speciale.
Virusul hepatitic
Este o boală infecțioasă, Hepatita B (în special) și C transmițându-se pe cale sexuală, prin fluidele corporale.
Pentru diagnosticare, pacientul trebuie să meargă la un medic infecționist, testul necesitând o probă de sânge.
Nu ai timp să fii bolnavă?
