Chimioterapie cancer de sân

Când se recomandă chimioterapia în cazul cancerului de sân

Chimioterapia sau utilizarea citostaticelor în tratamentul cancerului de sân este o abordare complexă, adaptată nevoilor specifice ale fiecărei paciente. Decizia de a recurge la chimioterapie depinde de mai mulți factori, inclusiv de stadiul și tipul de cancer de sân diagnosticat. Iată când este recomandată chimioterapia:

După operație (chimioterapie adjuvantă)

Chimioterapia adjuvantă este administrată cu scopul de a distruge celulele canceroase care ar fi putut rămâne în urma intervenției chirurgicale sau care s-au răspândit dar nu sunt vizibile prin metodele imagistice. Acest tip de tratament este recomandat pentru a reduce riscul ca cancerul de sân să reapară. Există teste, cum ar fi Oncotype DX, care ajută la determinarea pacientelor care ar beneficia cel mai mult de chimioterapie după operația de sân.

Înainte de operație (chimioterapie neoadjuvantă)

Chimioterapia neoadjuvantă este folosită pentru a reduce dimensiunea tumorii înainte de intervenția chirurgicală, permițând astfel o operație mai puțin extensivă. Este adesea recomandată în cazul cancerelor mari, care nu pot fi îndepărtate chirurgical la momentul diagnosticării, a cancerelor cu implicare multiplă a ganglionilor limfatici sau a cancerului inflamator de sân. Dacă după chimioterapia neoadjuvantă se găsesc încă celule canceroase, poate fi oferită chimioterapie adjuvantă pentru a reduce riscul de recidivă.

Pentru cancerul de sân metastatic

Chimioterapia este tratamentul principal pentru cancerul de sân care s-a răspândit la organe îndepărtate, cum ar fi ficatul sau plămânii. Poate fi administrată fie la diagnosticare, fie după tratamentele inițiale, durata tratamentului fiind dependentă de răspunsul la chimioterapie și toleranța pacientei.

Când se face chimioterapie

• Chimioterapie după operație (adjuvantă): Recomandată pentru a distruge celulele canceroase nedetectate și pentru a reduce riscul de recurență a cancerului.
• Chimioterapie înainte de operație (neoadjuvantă): Utilizată pentru a micșora tumori mari, permițând îndepărtarea cancerului fără a elimina întregul sân și pentru a evalua răspunsul cancerului la tratament.
• Pentru cancerul metastatic: Ca tratament principal atunci când cancerul s-a răspândit la alte părți ale corpului.

Alte considerații

Chimioterapia se administrează în cicluri, combinând perioade de tratament cu perioade de odihnă pentru recuperare. Frecvența și durata ciclurilor variază în funcție de tipul specific de tratament și de răspunsul individual al fiecărei paciente.

În concluzie, chimioterapia este o componentă cheie în tratamentul cancerului de sân, oferind șanse de vindecare și de prelungire a vieții. Decizia de a include chimioterapia în planul de tratament este luată de către echipa medicală în funcție de caracteristicile tumorii, de răspândirea bolii și de starea generală de sănătate a pacientei.

Tipuri de chimioterapie în cazul de cancer de sân

Există o varietate largă de medicamente de chimioterapie utilizate pentru tratamentul cancerului de sân, acestea fiind adesea combinate pentru a obține cel mai eficient efect. În general, pacienții primesc o combinație de două sau trei medicamente, deși uneori poate fi administrat un singur medicament.

Tipuri de citostatice

Selecția medicamentelor de chimioterapie depinde de mai mulți factori, inclusiv de riscul de recidivă a cancerului și de prezența altor condiții medicale, cum ar fi problemele cardiace. Iată câteva exemple de citostatice care ar putea fi folosite în tratamentul cancerului de sân:

1. Chimioterapie Adjuvantă și Neoadjuvantă:
   • Antracicline: Exemple includ Doxorubicin (Adriamycin) și Epirubicin (Ellence).
   • Taxani: Paclitaxel (Taxol), Docetaxel (Taxotere), și Paclitaxel legat de albumină (Abraxane).
   • Alte Medicamente: 5-fluorouracil (5-FU), Capecitabine (Xeloda), Ciclofosfamidă (Cytoxan), și Carboplatin (Paraplatin).
2. Chimioterapie pentru Cancerul de Sân Metastatic:
   • Taxani, Ixabepilone (Ixempra), Eribulin (Halaven).
   • Antracicline (Doxorubicin, Doxorubicin liposomal, Epirubicin).
   • Agenți Platinici (Cisplatin, Carboplatin), Vinorelbină (Navelbine), Capecitabine (Xeloda), Gemcitabină (Gemzar).
   • Conjugate de medicamente și anticorpi cum ar fi Ado-trastuzumab emtansine (Kadcyla), Fam-trastuzumab deruxtecan (Enhertu), și Sacituzumab govitecan (Trodelvy).

Aceasta nu este o listă exhaustivă, iar pacienții ar trebui să discute cu medicul lor despre regimul specific de tratament și să consulte o listă completă a medicamentelor pentru cancer.

Considerații specifice:

• Combinațiile de medicamente sunt frecvent utilizate pentru a spori eficacitatea tratamentului, în timp ce în cazul cancerului avansat se poate recurge și la tratamente cu un singur medicament.
• Selectarea regimului de chimioterapie se bazează pe caracteristicile individuale ale cancerului, stadiul bolii, și alte condiții medicale ale pacientului.

Deși combinațiile de medicamente sunt frecvent utilizate pentru tratarea cancerului de sân în stadii incipiente, cancerul avansat este adesea tratat cu citostatice administrate singular. Totuși, unele combinații, precum paclitaxel plus gemcitabină, sunt comune în tratamentul cancerului de sân metastatic.

Pentru cancerele care sunt HER2-pozitive, unul sau mai multe medicamente care țintesc HER2 pot fi utilizate împreună cu chimioterapia. Aceste abordări reflectă complexitatea și personalizarea tratamentului pentru cancerul de sân, având ca scop maximizarea eficacității terapeutice și minimizarea efectelor secundare.

Cum se recomandă chimioterapia pentru cancerul mamar?

Chimioterapia pentru cancerul de sân se administrează de obicei intravenos (IV), fie printr-o injecție rapidă, fie printr-o infuzie pe o perioadă mai lungă de timp, în cabinetul unui medic, într-un centru de infuzie sau într-un spital. Pentru administrarea chimioterapiei, adesea este necesară utilizarea unui dispozitiv intravenos mai mare și mai rezistent, cunoscut sub numele de cateter venos central (CVC), dispozitiv de acces venos central (CVAD) sau linie centrală. Acestea permit administrarea directă în sânge a medicamentelor, produselor de sânge, nutrienților sau fluidelor și pot fi folosite și pentru recoltarea de probe de sânge pentru teste.

Există diverse tipuri de CVC-uri, cele mai comune fiind portul și linia PICC. Pentru pacienții cu cancer de sân, linia centrală este plasată de obicei pe partea opusă cancerului de sân. În cazul cancerului la ambele sâni, linia centrală va fi situată pe partea cu mai puțini ganglioni limfatici îndepărtați sau afectați de cancer.

Chimioterapia se administrează în cicluri, urmate de o perioadă de repaus pentru recuperare de la efectele medicamentelor. Ciclurile de chimioterapie durează de obicei 2 sau 3 săptămâni, iar programul variază în funcție de medicamentele utilizate. De exemplu, unele medicamente sunt administrate doar în prima zi a ciclului, în timp ce altele sunt date o dată pe săptămână pentru câteva săptămâni sau o dată la două săptămâni. La finalul fiecărui ciclu, programul de chimioterapie se repetă pentru a începe următorul ciclu.

Chimioterapia adjuvantă și neoadjuvantă este adesea administrată pentru o perioadă totală de 3 până la 6 luni, în funcție de medicamentele utilizate. Durata tratamentului pentru cancerul de sân metastatic (stadiul 4) depinde de eficacitatea acestuia și de efectele secundare întâmpinate.

S-a constatat că administrarea ciclurilor anumitor medicamente de chimioterapie la intervale mai scurte poate reduce riscul ca cancerul să revină și poate îmbunătăți supraviețuirea pentru unele femei cu cancer de sân. De exemplu, un medicament care în mod normal ar fi administrat la fiecare 3 săptămâni ar putea fi administrat la fiecare 2 săptămâni. Această abordare poate fi aplicată atât pentru tratamentul neoadjuvant, cât și pentru cel adjuvant, dar poate conduce la mai multe probleme legate de scăderea numărului de celule sanguine, astfel încât nu este o opțiune pentru toate femeile. Un exemplu de combinație de chimioterapie administrată în acest mod este doxorubicin (Adriamycin) și ciclofosfamidă (Cytoxan) la fiecare 2 săptămâni, urmată de paclitaxel (Taxol) la fiecare 2 săptămâni.

Efecte secundare și riscuri

Efectele secundare ale chimioterapiei pentru cancerul de sân variază în funcție de tipul și doza de medicamente administrate, precum și de durata tratamentului. Cele mai comune efecte secundare includ pierderea părului, modificări ale unghiilor, ulcerații bucale, modificări ale apetitului sau ale greutății, greață și vărsături, diaree, oboseală, bufeuri sau uscăciune vaginală cauzată de menopauza indusă de chimioterapie, și deteriorarea nervilor. Chimioterapia poate afecta și celulele formatoare de sânge din măduva osoasă, crescând riscul de infecții, ușurința de a face vânătăi sau sângerări și oboseală. Aceste efecte secundare tind să dispară după încheierea tratamentului și există adesea modalități de a le atenua.

Pentru femeile mai tinere, modificările menstruale sunt un efect secundar comun, putând duce la menopauză prematură și infertilitate, cu riscuri asociate de boli de inimă și osteoporoză. Există medicamente care pot trata sau preveni pierderea osoasă. Este important ca femeile să discute despre controlul nașterilor în timpul chimioterapiei, deoarece sarcina poate duce la defecte de naștere și poate interfera cu tratamentul.

Anumite medicamente de chimioterapie pot cauza daune permanente inimii, iar tratamentul poate include monitorizarea funcției cardiace. De asemenea, chimioterapia poate deteriora nervii, provocând simptome precum amorțeală, durere, arsuri sau senzații de înțepătură, care în unele cazuri pot deveni permanente.

Sindromul mâini-picioare, iritația palmelor mâinilor și tălpilor picioarelor, este un alt efect secundar posibil, la fel ca și „creierul de chimio” – o ușoară scădere a funcționării mentale, care poate dura ani de zile. Există, de asemenea, un risc foarte rar de leucemie indusă de chimioterapie, de obicei în decurs de 10 ani de la tratament.

Oboseala este comună după chimioterapie, putând dura de la câteva luni până la câțiva ani. Este important să se discute despre aceasta cu echipa medicală, deoarece există strategii care pot ajuta, inclusiv exercițiile fizice și gestionarea somnului. Uneori, oboseala poate fi un semn de depresie, care poate fi tratată prin consiliere și/sau medicamente.