Hernia inghinală este o afecțiune care apare atunci când, în zona inghinală (mai exact șanțul dintre coapsă și abdomen), țesutul abdominal sau o parte din intestin protruzionează printr-un punct slab al peretelui abdominal , ducând astfel la apariția unei umflături fie la acest nivel, fie la nivelul scrotului.

Cauzele apariției herniei inghinale

Prima și cea mai întâlnită cauza a herniilor inghinale este slăbirea mușchilor abdominali prin fenomenul natural de îmbătrânire și uzură de-a lungul vieții.

Acești factori naturali care duc la apariția herniei inghinale sunt potentați de condițiile ce cresc presiunea în cavitatea abdominală. Spre exemplu, tusea frecvența care apare în cazul unei persoane fumătoare sau greutatea corporală peste limita normal (obezitatea). Riscul de apariție a herniei crește odată cu inantarea în vârstă, atunci când poate apărea și adenomul de prostată, dificultatea de a urina fiind factorul favorizant al acestei afecțiuni prin solicitarea intensă a musculaturii abdominale.

De asemenea, persoanele care practică sporturi de performanță ce necesită mișcări repetate (hochei, fotbal, tenis) sunt mai predispuse spre dezvoltarea unei hernii ce se manifestă prin durere cronică în regiunea inghinală, cu sau fără semne de hernie.

Așadar, creșterea presiunii asupra musculaturii peretelui abdominal și scăderea rezistenței acestuia sunt cele mai importante cauze ale herniei inghinale.

Care sunt simptomele herniei inghinale?

Cel mai des întâlnit simptom este apariția unei umflaturi sub piele, în zona inghinală. Această tumefactie (umflătură) poate să apară progresiv (în câteva săptămâni sau luni) sau brusc, după ridicarea unei greutăți, după tușe sau aplecare.

Deși cele mai multe hernii nu determina dureri, acestea pot apărea în zona inghinală sau la nivelul scrotului. Poate apărea disconfortul la aplecare sau la ridicarea de greutăți și se poate remite în poziție culcat.

Atenție! Dacă apare o durere bruscă , de intensitate crescută, stări de greață și vomă, înseamnă că o parte a intestinului a protruzionat în afară abdomenului și a rămas încarcerată în hernie. Este nevoie de o consultație de specialitate de urgență.

Cum diagnosticăm hernia inghinală?

Diagnosticul corect poate fi pus doar în urma unei consultații clinice de către medicul chirurg. Acesta va efectua și o ecografie de părți moi sau de abdomen. Ecografia (sau ultrasonografia) este o metodă de explorare a organelor interne, cu ajutorul ultrasunetelor. Ea este neiradiantă, rapidă, repetabilă și relativ necostisitoare. Cu ajutorul ecografiei de părți moi, medicul va explora peretele abdominal, iar cu ajutorul ecografiei abdominale, va vizualiza organele interne.

Tratamentul herniei inghinale

Abordarea herniei inghinale se face doar chirurgical, pe cale abdominală sau laparoscopică.

Operația deschisă presupune efectuarea unei singure incizii la nivelul zonei inghinale, fiind o operație sigură și eficientă. În cazul în care hernia inghinală protruzioneaza direct prin canalul abdominal, conținutul herniei va fi împins înapoi în abdomen. Dacă hernie este indirectă, adică a coborât prin canalul inghinal, atunci sacul herniei va fi rezecat, iar conținutul acestuia va fi reintrodus în abdomen. În cazul herniilor mari sau a herniilor recurente, se utilizează bucăți de material sintetic care se fixează, prin coasere, peste zona slăbită a peretelui abdominal, scăzând astfel tensiunea locală.

Metodă laparoscopică de tratament a herniei inghinale implică efectuarea unei mici incizii în abdomen, prin care medicul chirurg introduce în abdomen laparoscopul (un instrument subțire, prevăzut cu o lumina în capăt). Prin alte mici incizii la nivelul abdomenului vor fi introduse instrumentele cu care se va corecta hernia. Avantajele efectuării laparoscopiei sunt net superioare operației deschise : durere postoperatorie mai redusă, rate de recidivă mai mici, durata de spitalizare mai mică și reinserție socială mai rapidă; risc diminuat de infecții postoperatorii și rezultate estetice mai bune.