Infecțiile ginecologice, la un moment dat în viața unei femei, sunt principalul motiv de prezentare la cabinetul de obstetrică și ginecologie.

Cu toate acestea, toți medicii ginecologi recomandă efectuarea unei consultații ginecologice și a unei ecografii transvaginale anual, chiar și în lipsa simptomatologiei.

Aceste investigații  trebuie să fie însoțite de recoltarea probelor biologice pentru testul Babeș-Papanicolaou și pentru depistarea eventualelor infecții ginecologice.

Prezentarea la consultația medicală de specialitate în timp util, urmată de obținerea unui diagnostic corect, cresc gradul de eficiență al tratamentului recomandat de medicul ginecolog.

Ce sunt infecțiile ginecologice și când apar?

Infecțiile ginecologice apar în momentul în care echilibrul micromediului vaginal este perturbat de către o bacterie, care afectează aciditatea pH-ului și scade numărul de lactobacili vaginali. Orice modificare a condiţiilor ecologiei vaginale (modificare de pH, temperatură, impregnare hormonală etc.) poate duce la colonizarea cu germeni patogeni şi la apariţia infecţiilor vulvovaginale.

Printre cele mai des diagnosticate infecții ginecologice sunt vaginita bacteriană (gardnerella vaginalis), trichomoniaza (trichomonas vaginalis) și candidoza (candida albicans). Doar medicul specialist ginecolog poate determina cu precizie ce tip de infecție genitală este prezentă, prin recomandarea de analize de laborator specifice.

Infecțiile ginecologice afectează, în mare măsură, pacientele aflate la vârstă tânără, care fie nu au încă deprinderi sănătoase privind igiena intimă, fie au mai mulți parteneri sexuali și nu folosesc deloc sau în mod corect metodele de protectie împotriva bolilor cu transmitere sexuală. Patologia ginecologică este, de cele mai multe ori, transmisă pe cale sexuală.

În funcţie de localizare, infecţiile genitale se pot clasifica în infecţii de tract genital inferior şi de tract genital superior. Infecţiile genitale joase sunt împărţite în vulvovaginite şi cervicite. Netratate la timp sau în mod corect, unele dintre infecţiile joase se pot complica relativ uşor şi rapid, ducând la infecţii genitale înalte.

Care sunt simptomele infecțiilor ginecologice?

Leucoreea sau „scurgerea vaginală” reprezintă una din principalele simptome ginecologice. Aceasta poate fi însoţită de disurie, dispareunie superficială, senzaţie de arsură vulvară, mâncărimi sau miros neplăcut, dar și iritare, umflare și înroșire a zonei intime. În plus, arsurile și durerile puternice apar mai ales în timpul actului sexual și înainte de menstruație.

Care sunt cele mai frecvente infecţii ginecologice ?

Trichomoniaza vaginală

Trichomoniaza vaginală reprezintă 5-10% din infecţiile vaginale, este produsă de parazitul Trichomonas vaginalis (extrem de sensibil în mediul exterior) şi se transmite pe cale sexuală, în majoritatea cazurilor. Infecția se poate localiza atât la nivelul vaginului, cât și în uretră, glandele Skeene, glandele endocervicale. Această infecție nu se manifestă întotdeauna prin simptomatologie specifică.

Boala nu este de ignorat din cauza consecințelor grave, mai ales în cazul femeilor însărcinate, care riscă să sufere o naștere prematură.

Principalele simptome sunt: secreții vaginale abundente și de culoare galben-verzui, mâncărime și disconfort, miros neplăcut; dureri în timpul actului sexual și/sau în timpul urinării, urinări frecvente, roșeață.

Candidoza vulvovaginală

Candidoza vulvovaginală este cea mai frecventă dintre infecţiile fungice și se întâlnește mai frecvent la femeile gravide, femeile diagnosticate cu diabet, femeile care utilizează DIU (sterilet), femeile care prezintă imunodeficienţă, cât și postantibioterapie;

Vaginoza bacteriană

Vaginoza bacteriană reprezintă dezvoltarea anormală a florei comensuale, condiţionat patogene, predominant anaerobe din vagin (specii de Bacteroides, Peptostreptococcus, Gardenella vaginalis şi G. mobiluncus) în detrimentul lactobacililor.

Această infecție nu este determinată de un agent patogen exterior și nici nu este considerată boală cu transmitere sexuală. Mai degrabă, în apariția acestei infecții ginecologice sunt incriminate practicile igienice utilizate mult prea frecvent, însă legătură cauzală nu este bine definită până în prezent;

Infecţia cu virusul Papilloma uman

Infecţia cu virusul Papilloma uman (HPV) este o boală cu transmitere aproape exclusiv sexuală și contagiozitate mare; dintre serotipurile virale, tulpinile 6 şi 11 au un potenţial oncogen scăzut şi determină predominant condiloame/vegetaţii veneriene anogenitale, în timp ce celalalte serotipuri virale pot determina modificări displazice la nivel vaginal şi cervical, fiind cert implicate în apariția leziunilor precanceroase şi canceroase ale colului uterin.

Prezența infecției cu virusul papiloma uman (HPV) nu determină neapărat apariția semnelor și simptomelor specifice. Dacă sistemul imunitar nu învinge singur infecția, atunci cele mai frecvente semne prin care se poate manifesta sunt diferitelor forme de veruci (negi), aparute la un anumit interval de timp de la contactul care a condus la infectarea respectivei persoane.

Alte infecţii ginecologice frecvente

Herpesul genital

Se transmite cel mai des ca urmare a unui contact sexual vaginal, anal sau oral cu o persoană infectată.

Acesta, însă, poate fi dobândit și prin contactul cu: o leziune herpetică, saliva sau pielea din regiunea bucală a unei persoane infectate, secrețiile sau pielea din zona genitală a unei persoane infectate, sânge infectat, ace și seringi folosite în comun cu o persoană infectată.

Herpesul genital apare, de obicei, ca transmitere a infecției cu virusul herpes simplex II – HSV II, prin contact sexual. Simptomele herpesului genital includ: mici bubițe roșii sau care conțin un lichid incolor la nivelul organelor genitale sau rectului, dureri sau mâncărimi în zona genitală sau în interiorul coapselor, secreții genitale neobișnuite, cu miros neplăcut, înroșirea pielii în zona genitală. Virusul rămâne pentru toată viața în organism, dar se reactivează periodic, momente în care persoana afectată prezintă simptomele specifice ale acestei infecții ginecologice.

Infecţia cu Chlamydia trachomatis

Infecţia cu Chlamydia trachomatis, transmisă tot pe cale sexuală, se manifestă rar prin simptomatologie specifică, Atunci când se manifestă din primele 2-3 săptămâni, Chlamydia prezintă simptome precum: usturimi și/sau mâncărimi; urină tulbure și dureri la urinare; urinări frecvente; durere în zona inferioară a abdomenului; sângerări vaginale și febră; secreții vaginale anormale.

Infecția cu Chlamydia poate fi vindecată prin administrarea de antibiotic (pentru ambii parteneri). Netratată, această boală poate duce la apriția infertilității.

Gonoreea

Gonoreea este o boală cu transmitere sexuală ce se poate transmite prin orice tip de raport sexual neprotejat. În cele mai multe cazuri, simptomele gonoreei ar trebui să apară după maxim 21 de zile de la infectare: usturime și/sau durere la urinare; secreții vaginale purulente, de culoare alb-gălbuie; durere în timpul actului sexual.

Gonoreea poate fi vindecată prin administrarea de antibiotic, însă deseori această infecție ginecologică poate persista și este nevoie de retestarea după 5-6 luni de la terminarea tratamentului. Netratarea la timp a infecției poate avea drept urmare infertilitatea.

Infecţiile cu Mycoplasma hominis şi Ureaplasma urealyticum

Infecţiile cu Mycoplasma hominis şi Ureaplasma urealyticum, germeni procarioţi ce aparţin florei comensuale a tractului genital inferior la femeia activă sexual se pot manifesta ca uretrite, vulvovaginite, skeenite, bartholinite, cervicite . Mecanismul prin care devin patogene nu este bine definit, dar viaţa sexuală dezordonată, promiscuitatea, nivelul socio-economic scăzut sunt factori favorizanţi.

Infecţiile ginecologice cronice sau incorect tratate sunt factor favorizant al apariției infertilității feminine. Pe parcursul sarcinii, mycoplasmele cresc riscul de avort sau naştere prematură.

La Royal Hospital, costul analizelor și investigațiile infecțiilor genitale sunt cu până la 30% mai ieftine în pachetele promoționale de sănătate feminină

Boala inflamatorie pelvină

Boala inflamatorie pelvină este un termen general ce denumeşte infecţia şi inflamaţia organelor tractului genital feminin superior (uter, trompe uterine, ovar) şi este în general consecinţa unei infecţii de tract genital inferior, dar poate fi favorizată şi de utilizarea DIU sau de manevrele instrumentale ginecologice recente în cavitatea uterină. Germenii implicaţi cu cea mai mare frecvenţă în determinismul BIP sunt: Chlamydia trachomatis, N. gonorrhoeae, mycoplasme (M. hominis, Ureaplasma urealyticum). Boala inflamatorie pelvină apare frecvent la femeile cu vârstă mai mică de 35 ani şi reprezină una din cauzele majore de infertilitatea, sarcină ectopică şi durerea cronică pelvină.

Pentru a preveni apariția majorității infecțiilor ginecologice, specialiștii Royal Hospital recomandă menținerea unei igiene intime adecvate și a unei vieți sexuale sănătoase prin folosirea mijloacelor de protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală.

Efectuarea consultațiilor ginecologice anuale vă poate ajuta în diagnosticarea în stadii incipiente a diverselor boli și infecții ginecologice, a căror vindecare depinde de momentul începerii tratamentului.

Profită de echipa de specialiști Royal Hospital

DR. IOAN STOIAN

Mai multe detalii

DR. GABRIELA JUMUGA

Mai multe detalii

DR. CRISTIAN JUMUGA

Mai multe detalii

DR. MIRELA VASILE

Mai multe detalii

DR. GEORGE DIACONU

Mai multe detalii

DR. CRISTINA STOIAN

Mai multe detalii