Papilomul intraductal 

Papilomul intraductal reprezintă o tumoare benignă (necanceroasă) care se dezvoltă în ductele mamare ale sânului. Aceste formațiuni sunt alcătuite din țesut glandular, fibros și vase de sânge, având un aspect asemănător verucilor. Există două tipuri principale: papilomul intraductal solitar, care apare de obicei în ductele mari, aproape de mamelon, fiind o cauză comună a secrețiilor mamelonare clare sau sângeroase și care poate fi simțit ca un mic nodul în spatele sau lângă mamelon, și papiloamele multiple, care se dezvoltă în ductele mai mici, mai departe de mamelon și sunt mai puțin susceptibile de a provoca secreții. Diagnosticul se stabilește prin examinări imagistice, cum ar fi mamografia sau ecografia, și uneori este necesară o biopsie. Tratamentul poate implica îndepărtarea chirurgicală a papilomului, în special dacă există secreții mamelonare sau pentru a confirma natura benignă a tumorii. Managementul papilomului intraductal necesită o abordare interprofesională, implicând specialiști din diverse domenii medicale pentru asigurarea unui diagnostic corect și a unui tratament eficient.

Cauze si factori de risc pentru papilomul intraductal

Cauzele și factorii de risc asociati papilomului intraductal rămân necunoscuți. Această afecțiune apare cel mai frecvent la femeile cu vârste cuprinse între 35 și 55 de ani. Lipsa informațiilor precise privind cauzele subliniază complexitatea studiului țesuturilor mamare și a proceselor care conduc la dezvoltarea tumorilor benigne. Cercetările continuă pentru a înțelege mai bine mecanismele biologice implicate și pentru a identifica potențiali factori de risc care ar putea contribui la apariția papilomilor intraductali.

Simptome papilom intraductal

Papiloamele intraductale care sunt localizate în centrul sânului, sub mamelon, pot provoca secreții clare sau sângeroase din mamelon. Tumorile mai mari se pot simți ocazional ca o umflătură sub mamelon. Papiloamele mai mici și cele localizate la periferia sânului adesea nu cauzează niciun simptom și pot fi descoperite întâmplător (din greșeală) atunci când se efectuează o imagistică a sânului din alt motiv.

Simptomele papilomului intraductal includ:

• Formarea unui nodul la nivelul sânului, care poate fi palpabil și detectat prin autoexaminare sau în timpul unui examen clinic efectuat de un medic.
• Secreție mamelonară, care poate fi clară sau cu sânge. Aceasta este adesea unul dintre primele semne care determină persoanele afectate să caute sfatul medical.

Aceste simptome pot apărea la unul dintre sâni sau la ambii. În mare parte, papiloamele nu provoacă durere, făcând ca identificarea lor să depindă în mare măsură de prezența simptomelor vizuale sau tactile, cum ar fi secreția mamelonară sau formarea unui nodul.

Cum se diagnostichează papilomul intraductal?

Diagnosticarea papilomelor mamare implică un set de proceduri și teste pentru a identifica prezența acestor tumori benigne în ductele mamare. Simptomele precum secreții mamelonare clare sau sângeroase, sau prezența unui nodul la nivelul sânului, pot indica necesitatea investigațiilor. În plus, papiloamele pot fi detectate ca zone anormale în timpul testelor imagistice, cum ar fi mamografia sau ecografia mamară.

Un alt instrument diagnostic este ductograma (galactografia), care implică injectarea unui colorant în ductul mamelonar de unde provine secreția, urmată de realizarea unei radiografii. Această metodă poate fi utilă pentru identificarea papilomelor.

Dacă simptomele sau rezultatele testelor imagistice indică o zonă suspectă, se poate efectua o biopsie mamară pentru a confirma diagnosticul. În unele cazuri, poate fi necesară efectuarea unei intervenții chirurgicale (excizie ductală) pentru a examina mai atent zona respectivă. Aceste abordări ajută la stabilirea unui diagnostic precis și la planificarea tratamentului adecvat pentru papilomele mamare.

Examinari de confirmare ale papilomului intraductal

Pentru confirmarea diagnosticului de papilom intraductal, se pot efectua următoarele teste în cadrul unei clinici specializate în afecțiuni mamare:

• Examinarea sânului: Un medic va efectua o examinare fizică a sânilor pentru a identifica orice noduli sau anomalii.
• Mamografia: O radiografie a sânului care poate detecta anomalii structurale sau mase în interiorul țesutului mamar.
• Ecografia mamara: Folosește unde sonore pentru a crea imagini ale structurii interne a sânilor. Este adesea folosită pentru a evalua nodulii detectați prin palpare sau în imagistica mamografică.
• Biopsia cu ac gros (core biopsy): Se extrage o mostră mică de țesut din zona suspectă pentru examinare microscopică, folosind un ac mai gros.
• Aspirația cu ac fin (FNA): Se folosește un ac fin pentru a extrage celule sau fluid din nodul sau din zona suspectă pentru a detecta prezența celulelor anormale.
• Biopsia asistată prin vacuum: O tehnică mai avansată, care permite prelevarea mai multor mostre de țesut din zona suspectă cu ajutorul unui vacuum, oferind o evaluare mai detaliată.

Dacă ai sub 40 de ani, este mai probabil să ți se recomande efectuarea unei ecografii decât a unei mamografii, deoarece țesutul mamar al femeilor mai tinere poate fi mai dens, ceea ce poate face mamografia mai puțin clară. Cu toate acestea, unele femei sub 40 de ani pot totuși să facă o mamografie pentru evaluarea completă a stării de sănătate a sânilor.

La examinarea microscopică, un papilom intraductal este compus din celule ductale înconjurate de celule mioepiteliale specializate. Aceste două tipuri de celule se unesc pentru a forma structuri asemănătoare degetelor numite papile, care se localizează integral în spații denumite ducte. Pentru confirmarea diagnosticului, se poate efectua o analiză numită imunohistochimie, care facilitează vizualizarea atât a celulelor ductale, cât și a celulelor mioepiteliale de către patologi.

Prezența papilomului poate fi semn de cancer?

Prezența unui papilom intraductal solitar (singular) nu crește riscul de cancer la sân, cu excepția cazului în care acesta conține alte modificări ale țesutului mamar, cum ar fi hiperplazia atipică. Totuși, existența mai multor papiloame poate crește ușor riscul de cancer la sân. Acest risc ușor crescut asociat cu papiloamele multiple subliniază importanța monitorizării și evaluării periodice de către un specialist, pentru a detecta orice schimbări timpurii sau potențiale anomalii care ar putea indica un risc mai mare de dezvoltare a cancerului mamar.

Cum se tratează papilomul intraductal

Tratamentul pentru papilomul intraductal poate varia în funcție de simptome și de rezultatele investigațiilor. Dacă există secreție mamelonară și imagistica nu a arătat o masă care poate fi verificată printr-o biopsie cu ac, ductul afectat este îndepărtat chirurgical. Dacă o biopsie cu ac arată un papilom intraductal, papilomul poate fi îndepărtat chirurgical sau poate fi monitorizat în timp, prin examinări și imagistică.

Chirurgia pentru papilomul intraductal include adesea următoarele proceduri:

• Biopsie prin excizie: Aceasta este o operație prin care se îndepărtează papilomul intraductal. Poate fi efectuată sub anestezie locală sau generală. Țesutul mamar îndepărtat este examinat la microscop pentru a confirma diagnosticul. Chirurgul poate utiliza suturi resorbabile care nu necesită îndepărtare. Operația va lăsa o cicatrice, care va păli în timp.
• Biopsie mamară prin vacuum: După anestezia locală, se face o mică incizie prin care se introduce un ac special conectat la un dispozitiv de vacuum (de aspirare). Utilizând mamografia sau ecografia ca ghid, țesutul mamar este aspirat prin ac într-o cameră de colectare, până când zona investigată este îndepărtată. Acest procedeu poate cauza vânătăi și durere pentru câteva zile, dar poate evita necesitatea unei operații sub anestezie generală.

Chirurgie suplimentară poate fi necesară dacă secreția mamelonară persistă după prima intervenție:

• Microdochectomia: Îndepărtarea ductului sau ducturilor afectate.
• Excizia totală a ducturilor (cunoscută și ca procedura Hadfield): Îndepărtarea tuturor ducturilor principale. Aceasta este de obicei realizată sub anestezie generală.

Majoritatea pacienților se pot întoarce la activitățile normale după câteva zile, dar echipa de tratament va oferi informații specifice despre îngrijirea postoperatorie și gestionarea durerii. Este posibil să observi modificări ale senzației în zona sânului sau mamelonului după operație, inclusiv dureri ascuțite sau înțepături, ceea ce este normal. De asemenea, operația va lăsa o cicatrice mică, care va păli în timp, iar sensibilitatea mamelonului poate fi redusă.

Dacă a fost efectuată o excizie totală a ducturilor, alăptarea din sânul respectiv nu va mai fi posibilă. Totuși, dacă a fost realizată o microdochectomie, alăptarea poate fi încă posibilă din acel sân. Operația ar trebui să oprească secreția mamelonară, dar, uneori, poate fi dificilă identificarea tuturor ducturilor. Dacă secreția reapare, poate fi necesară îndepărtarea mai multor ducturi.