CHIRURGIE MAMARĂ ONCOLOGICĂ

Tipul de intervenţie chirurgicală depinde de tipul cancerului mamar, extensia acestuia, opțiunea pacientei, hotărârea planului de tratament luându-se în urma discuției cu medicul curant. Există și cazuri în care radioterapia, chimioterapia sau terapia cu hormoni vor reprezenta prima opţiune de tratament.

Există două tipuri de intervenţii chirurgicale pentru cancerul mamar:

INTERVENŢIE CHIRURGICALĂ CONSERVATOARE A SÂNULUI;

INTERVENŢIA CHIRURGICALĂ CARE ÎNLĂTURĂ DOAR NODULUL CANCEROS (TUMORA) CU O ZONĂ DE ȚESUT SĂNĂTOS LA PERIFERIE

Excizia sectorială mamară este indicată atât în afecțiunile benigne cât și în tratamentul conservator al cancerului de sân când este asociată cu limfadenectomia axilară.

În cazul intervenţiei chirurgicale conservatoare a sânului, cantitatea de ţesut mamar care se va îndepărta va depinde de tipul cancerului mamar, de dimensiunea tumorii şi localizarea acesteia la nivelul sânului; de cantitatea de ţesut adiacent care trebuie îndepărtat și de dimensiunea sânilor.

Operația presupune îndepărtarea nodulului împreună cu o margine de 0.5-1 cm de țesut sănătos în jur. În funcție de invazia ganglionară, medicul va extirpa și unul sau mai mulți ganglioni limfatici. Dacă nu sunt prezente semne canceroase la nivelul ţesutului sănătos pe care chirurgul îl rezecă în jurul tumorii, există mai puţine şanse de recidivă. Dacă în ţesutul adiacent se depistează celule canceroase, este posibil să fie necesar să se îndepărteze ţesut suplimentar de la nivelul sânului.

Tehnica ganglionului santinelă este indicată în stadiile incipiente ale bolii. Poate fi realizată prin injectare de colorant albastru sau trasor radioactiv la nivelul tumorii și depistarea prin disecție sau detecție a nivelului maxim de radiații a primului ganglion santinelă din drenajul limfatic. Examenul histopatologic cu rezultat negativ pentru invazie tumorală la biopsierea acestuia contraindică limfadenectomia axilară extensivă cu rol în prevenirea complicațiilor acesteia.

În urma intervenţiei chirurgicale conservatoare a sânului, veți discuta cu medicul curant opţiunea de a urma tratament radioterapeutic pentru a distruge celulele canceroase restante.

Chirurgia conservatoare a sânului se practică la peste 20% din cazurile diagnosticate cu cancer de sân, însă există și situații în care procedura asociată cu radioterapie este contraindicată:

• Existența a două sau mai multe tumori situate în cadrane diferite sau prezența de microcalcificari difuze cu aspect malign;
• Urmarea unui tratament radioterapeutic în prealabil, care , asociat cu radioterapie postoperatorie ar depăși pragul maxim acceptat pentru un pacient, respectiv peste 70 Gy;
• Prezența sarcinii*;
• Dacă în urma mai multor operații conservatoare, marginile tumorale pozitive persistă;
• Prezența cancerului mamar inflamator și a colagenozelor (sclerodermie, lupus eritematos);
• Tumori mai mari de 4 cm, mai ales la pacientele cu sâni mici;
• Alegerea pacientei (paciente care nu vor iradiere postoperatorie sau care nu vor să treacă prin proceduri frecvente de screening, biopsii, etc.).

MASTECTOMIE

INTERVENŢIA CHIRURGICALĂ PENTRU ÎNLĂTURAREA ÎNTREGULUI SÂN DENUMITĂ

În multe dintre cazuri, mastectomia poate fi urmată de intervenţie chirurgicală de reconstrucţie pentru a recrea sânul care a fost îndepărtat.

Mastectomia radicală modificată este operația prin care se extirpă în întregime sânul, cu tegumentul de deasupra și profund, până la mușchiul pectoral (inclusiv fascia prepectorala); această este urmată de limfadenectomie axilară. Este indicată în situații precum:

• când dimensiunile tumorii sunt de peste 4 cm;
• când tumora este localizată central;
• în funcție de raportul tumoră-san (sănii mici sunt mai susceptibili pentru mastectomie);
• când există tumori multiple în sâni;
• în cazul femeilor în vârstă;
• femeilor sub vârstă de 35 de ani, când riscul de recidivă locală este de 3 ori mai mare decât în cazul femeilor cu vârstă de peste 56 de ani;
• atunci când sunt depistate mutații genetice BRCA 1, ș.a.

TIPURI DE MASTECTOMIE

1. Mastectomia radicală (Halsted-Meyer) – constă în îndepărtarea tegumentului, glandei mamare, a micului și marelui pectoral și evidarea nodulilor limfatici axilari – nu mai are indicație la momentul actual

2. Mastectomia radicală modificată cu limfadenectomie axilară

• Mastectomia radicală modificată (Madden)- în care se păstrează și micul și marele pectoral.
• Mastectomia radicală modificată (Patey) – în care se păstrează doar marele pectoral.

3. Mastectomia subcutanată – tehnică prin care se prezervă tegumentul, mamelonul și areola, această fiind favorabilă unei reconstrucții imediate.

4. Mastectomia simplă – constă în îndepărtarea glandei mamare, a tegumentului și țesutului celulograsos înconjurător.

CE PRESUPUNE MASTECTOMIA?

În cazul mastectomiei se optează pentru anestezia generală. Înainte de operația de mastectomie se administrează un antibiotic pentru a preîntâmpina complicațiile infecțioase, precum și un anticoagulant pentru a preveni tromboză venoasă profundă postoperatorie. În funcție de caz, operația de mastectomie durează între 1 și 3 ore. După intervenție, pacienta va rămâne sub supraveghere atentă la terapie intensivă.

Externarea are loc de obicei după 2-3 zile, însă pacienta va rămâne cu tuburile de dren. La 7-10 zile postoperator se indică înlăturarea firelor de sutură și eventual a tuburilor de dren, dacă drenajele sunt minime. La 3-4 săptămâni de la intervenție are loc o nouă consultație cu medicul curant, în care pacienta va afla rezultatul examenului anatomo-patologic precum și tratamentul care va fi urmat în continuare (iradiere, chimioterapie, etc.). Dacă în primele două săptămâni activitatea brațului afectat este redusă, după înlăturarea tuburilor de dren se va recomanda un program de fizioterapie.

Mastectomia prezintă și unele riscuri, cum ar fi: sângerările; infecțiile; durerea; umflaturi ale brațului; încetiniri ale mișcărilor umărului; hematom; serom; necroza pielii.

Chirurgia conservatoare și mastectomia radicală modificată au valoare egală în ceea ce privește supraviețuirea, controlul local fiind inferior cu circa 8-10% în cazul tratamentului conservator.