CISTITA INTERSTIȚIALĂ
CISTITA INTERSTIȚIALĂ ESTE UN DIAGNOSTIC COMPLEX, CE POATE DEFINI FIE O SERIE DE MODIFICĂRI LA NIVEL DE STRUCTURĂ A PERETELUI VEZICAL, FIE O SIMPTOMATOLOGIE RAPORTATĂ DE PACIENT, MARCATĂ DE DURERE ÎN VEZICĂ SAU PE URETRĂ, DE REGULĂ AGRAVATE PE MĂSURĂ CE CANTITATEA DE URINĂ STOCATĂ CREȘTE.
Sindromul de vezică dureroasă
Sindromul de vezică dureroasă, o entitate patologică diferită dar totuși foarte apropiată simptomatic și terapeutic de cistita interstițială,
este definit ca durere la nivel suprapubian, asociată cu umplerea vezicală, cu micțiuni frecvente atât ziua cât și noaptea, în absența infecției urinare sau a altei patologii vezicale care ar putea explica aceste simptome.
Dacă, pe lângă aceste simptome, pacientul prezintă și modificări la nivelul peretelui vezical (ulcer Hunner, glomerulații, inflamație), atunci diagnosticul corect este de cistită interstițială.
CISTITA INTERSTIȚIALĂ
VÂRSTA MEDIE A PERSOANELOR AFECTATE DE CISTITA INTERSTIȚIALĂ ESTE DE 40 DE ANI.
În practică, pacientul se prezintă datorită durerilor pe care le simte la nivelul vezicii, dureri ce pot fi exacerbate în anumite circumstanțe: consumul anumitor alimente, cafea, condimente iuți, frig, umezeală, contact sexual, stress emoțional. Un element definitor este prezența unei uroculturi sterile, care, pe fondul unui examen sumar de urină normal, exclude o cistită infecțioasă.
Pentru a certifica acest diagnostic, și pentru a exclude o serie de alte diagnostice posibile, pacientul va fi supus unui protocol riguros de diagnostic, personalizat în funcție de istoricul său, de simptome și de factorii de risc.
Opțiuni terapeutice
Există o gamă largă de opțiuni terapeutice, incluzând tratament medicamentos, instilații vezicale sau intervenții chirurgicale. Alegerea opțiunii terapeutice se face împreună cu medicul urolog, la finalul protocolului de investigații, când se vor analiza toate opțiunile posibile.
Tratamentul duce la remiterea tuturor simptomelor, în special a durerii, deși este posibil să fie nevoie de o repetare a anumitor proceduri la intervale de timp, în funcție de evoluția simptomatică. Tratamentul chirurgical, dacă este indicat, are șanse mai ridicate de vindecare definitivă, raportat la alte alternative.
Dată fiind complexitatea diagnosticului dar și a tratamentului, recomandarea ca pacientul să se prezinte la medic înainte de a apela la orice fel de tratament este una absolută.