Dispozitivul intrauterin
Dispozitivul intrauterin (DIU), cunoscut de majoritatea ca sterilet, este una dintre cele mai folosite metode de contracepție din lume.
Steriletul este introdus în uter unde limitează atât contactul spermei cu ovulul cât și implantarea acestuia dacă este fecundat.
Fiind foarte eficient și practic, pentru cuplurile monogame ce nu doresc copii pe un termen mai îndelungat, unii medici îl consideră ca fiind contracepția ideală.
Diferite tipuri de sterilet
Steriletele sunt mici aparate din material plastic, de formă și mărime variabilă, de 3 sau 4 centimetri lungime, prelungite în vagin printr-un fir ce semnalează prezența lor și care permite să poate fi scoase. Există două tipuri principale: sterilete pasive, ori inerte, din polietilen, și sterilete active, cărora li s-a adăugat cupru sau progesteron pentru a le crește eficacitatea. Aceste ultime modele sunt actualmente cele mai utilizate.
Steriletul este contraindicat femeilor care nu au avut niciodată copii și celor care au un fibrom sau antecedente de infecție a trompelor, din cauza riscului de infecție genitală (salpingită) pe care-l comportă. El nici nu evită, nici nu favorizează apariția unei sarcini extrauterine. Steriletul este eficace în proporție de aproape 100%. Totuși, acțiunea sa contraceptivă poate fi diminuată prin luarea de antiinflamatoare. În cazul utilizării steriletului, se impune o igienă genitală riguroasă, un număr limitat de parteneri sexuali și o supraveghere medicală regulată pentru a controla poziționarea sa și starea mucoasei uterine.
Manopera de introducere/scoatere a steriletului
DIU poate fi fixat în orice zi, de preferat pe parcursul menstruației pentru că atunci e canalul cervical deschis, disconfortul fiind minim. Intervenția de montare a steriletului durează 15-20 de minute timp în care medicul va dilata canalul cervical, va introduce steriletul și va verifica ecografic poziția sa stabilă. Gradele de disconfort variază de la femeie la femeie însă pentru asta se pot lua antialgice înainte de intervenție sau se poate face anestezie locală.
Riscurile și complicațiile montării unui sterilet
Complicația imediată este perforația uterină (situație observabilă doar ecografic). În acest caz, steriletul se va extrage, pacienta va începe un tratament cu antibiotice pentru a scădea riscul unei infecții pelvine și va fi trimisă acasă, rana vindecându-se de la sine.
Riscul de infecție este mult redus, însă în cazul acesta, simptomatologia apare în primele 20 de zile prin: disconfort/durere abdominală; febră; sângerări/secreții anormale vaginale. Când apar aceste simptome, medicul trebuie sunat de urgență.
Pacienta trebuie de asemenea să își monitorizeze tiparul menstruațiilor. Mai mult ca sigur vor apărea dereglări, însă majoritatea sunt normale. Totuși medicul va trebui să fie informat ca să excludă prin control o afecțiune de altă cauză.
Când trebuie scos steriletul?
Apariția durerilor
Durerea sau sângerarea în timpul actului sexual, durerea sau sângerarea abundentă din timpul menstruației ar putea fi unele din motivele necesității extragerii steriletul.
Scoaterea steriletului, la fel ca și montarea sa trebuie făcută de personalul medical avizat pentru limitarea complicațiilor. Extragerea steriletului se face în câteva secunde prin tragerea de firele cadrului.
Efectuează această procedură
