ECOGRAFIE LIPOM
ECOGRAFIA (SAU ULTRASONOGRAFIA) ESTE O METODĂ DE EXPLORARE A ORGANELOR INTERNE, CU AJUTORUL ULTRASUNETELOR.
Este cea mai utilizată metodă imagistică, deoarece este neiradiantă, rapidă și poate fi repetată ori de câte ori este nevoie.
Lipomul, cea mai frecventă tumoare benignă a ţesutului subcutanat, este întâlnit la 2.1% din populație, indiferent de sex. Lipomul este alcătuit din celule adipoase, are mărime variabilă și se localizează mai frecvent la nivelul trunchiului sau gâtului spre deosebire de restul trupului.
Lipomul nu este o formațiune canceroasă și rareori poate fi dăunătoare.
Simptomatologia lipomului: este moale la atingere și seamănă cu textura unui aluat. Se mișcă cu ușurință, chiar la simplă presiune a degetelor. Poate fi dureros doar dacă își modifică foarte mult dimensiunea și apasă pe nervii proximali sau dacă în structura lui intră multe vase de sânge.
Dimensiunea unui lipom rareori atinge 5 cm. Cazurile mai rare de lipoame cu dimensiuni mai mari sunt ale celor situate mai adânc în piele. Alte caracteristici ale lipomului sunt : culoarea asemănătoare cu cea a pielii, lentoare în dezvoltarea în dimensiuni.
Pentru că au o tendința de apariție la membrii aceleiași familii, specialiștii consideră că factorii genetici joacă un rol major în dezvoltarea lipoamelor.
DIAGNOSTICAREA LIPOAMELOR
Pentru a pune diagnosticul, primul pas pe care medicul trebuie să îl facă este să palpeze și să se uite la lipomul pacientului.
Medicul poate recunoaște și poate diagnostica lipoamele cu ușurință. Uneori, însă, apar cazuri în care este nevoie ca medicul să facă o ecografie (să scaneze zona cu ajutorul ultrasonografiei), pentru a putea să stabilească un diagnosticul . Sunt situații când lipoamele pot fi confundate cu tumorile maligne (canceroase), numite și liposarcoame.
De aceea, dacă pacientul observă că unul dintre lipoamele de pe corp își modifică dimensiunea sau devine dureros, trebuie consultat de urgență medicului specialist, pentru că acesta poate fi un semn că lipomul suferă modificări. Este posibil ca medicul chirurg să solicite inclusiv o biopsie a formațiunii, pentru a avea un diagnostic de certitudine.
Tratamentul cel mai des folosit în cazul lipoamelor este îndepărtarea chirurgicală.
Dacă pacientul se înscrie în categoria persoanelor ce prezintă factori care pot să îi crească riscul de a dezvolta un lipom pe corp (dacă are între 40 și 60 de ani; dacă are anumite boli, cum ar fi neurolipomatoza -Adiposis dolorosa, sindromul Cowden, sindromul Gardner; dacă moștenește genetic lipoamele), este indicat să efectueze consultația și ecografia de îndată ce observă apariția formațiunii.