Fibromul uterin – Ce este, cum apare, tratament

Simptomatologie și diagnostic

Diagnosticul de fibrom uterin este în principal unul clinic.

În practica medicală ne întâlnim în general cu două situații:

•  paciente asimptomatice care solicită un consult ginecologic de rutină, ocazie cu care află  de prezența unui fibrom uterin, uneori voluminos (este o situaţie relativ frecventă) – de aceea, dincolo de această situație particulară, trebuie insistat asupra importanței consultațiilor ginecologice regulate, la toate femeile, indiferent de prezența/ absența acuzelor subiective.
•  paciente simptomatice, acuzând tipic prezența menoragiilor (menstruații abundente, cu cheaguri,  prelungite dar care survin la intervale regulate), eventual a menometroragiilor (sângerări complet neregulate) care se pot însoți de anemie secundară, uneori severă.

Alte simptome posibile sunt:

•  durerile pelvi-abdominale permanente sau concomitente menstruației,
•  senzația permanentă de apăsare pelviană,
•  mărirea de volum a abdomenului,
•  tulburările funcționale urinare (micțiuni frecvente) sau rectale (tenesme, constipaţie cronică).

*Simptomatologia nu este însă specifică, în spatele acesteia putându-se ascunde boli mult mai grave precum cancerul de endometru, cancerul de col uterin, etc.; de aceea prezenţa oricărui simptom trebuie să determine femeia să se adreseze medicului ginecolog.

Investigațiile paraclinice au un rol complementar:

 Ecografia, mai ales cu transductor endovaginal, deține un rol diagnostic important, permițând evaluarea fibromului – număr, dimensiuni, localizare și a eventualei patologii asociate, având un aport important în decizia terapeutică.

 În funcție de particularitatea cazului mai pot fi utile: chiuretajul uterin hemostatic/ biopsic, histeroscopia, citologia Babeș-Papanicolau, colposcopia, etc.

Complicațiile posibile asociate fibromului uterin sunt:

•  sângerările uterine cu anemie secundară,
•  compresia vezicii urinare, a ureterelor sau  a rectului,
•  unele fenomene acute (necrobioză septică/ aseptică), infecțiile salpingiene, infertilitatea, degenerescenţa sarcomatoasă (cancer uterin).
•  de asemenea, fibromul uterin interferează cu evoluția normală a sarcinii, a nașterii sau a lăuziei.

Tratamentul fibromului uterin:

Atitudinea este nuanțată ținând cont de numeroși factori.
Este indicat ca pacienta să se adreseze unei clinici de ginecologie care, dincolo de posibilitățile diagnostice și terapeutice moderne, să-i poată oferi un climat de încredere, informații asupra bolii, asupra posibilelor complicații, permițând ca, la sfatul medicului specialist să urmeze conduita terapeutică cea mai adecvată.

Opţiunile de tratament includ:

•  expectativă (simplă supraveghere periodică clinică şi ecografică în fibroamele uterine asimptomatice de dimensiuni mici)

•  terapia medicamentoasă

•  tratamentul nechirurgical prin termoliză cu  radiofrecvență (pentru fibroamele mai mici de 5 cm)
•  tratamentul chirurgical.

Terapia cu progestative are o singură indicație: patologia endometriala funcțională asociată fibromului uterin. Utilizarea progestativelor, a danazolului sau a analogilor de Gn-RH cu scopul de a opri creșterea sau pentru a determina regresia fibroamelor uterine este, cu excepţia unor situații particulare, inutilă (efectele terapeutice fiind inconstante, parțiale, tranzitorii dar cu riscuri secundare importante).

În cazul fibroamelor uterine voluminoase , simptomatice sau complicate, este indicat tratamentul chirurgical. Intervențiile au un spectru larg, putând fi conservatoare:

•  miomectomia (se îndepărtează doar nodulul fibromatos pe cale deschisă, histeroscopic sau laparoscopic) sau mai rar miometrectomia.
•  mai frecvent radicale: histerectomia subtotala/ totală cu sau fără anexectomie bilaterală realizate pe cale abdominală sau vaginală.

Evoluția după operație:

 Histerectomia se desfășoară sub anestezie generală, necesitând o spitalizare cu durată variabilă de 3-5 zile.

 Convalescența este de durată relativ scurtă cu reluarea activității profesionale în câteva săptămâni.

 Realizarea intervenției chirurgicale într-o clinică de specialitate modernă care dispune de toate dotările în domeniu, cu un personal competent care asigură, la un standard înalt, toate îngrijirile necesare pre- și postoperator, permite refacerea rapidă a pacientei, cu reinserție socială și profesională în timp cât mai scurt.

Una din întrebările frecvente legate de histerectomie se referă la posibila afectare a vieții sexuale după operație.

Răspunsul este categoric “NU”.

Pentru înlăturarea acestui mit este important ca pacientele să știe faptul că după perioada de convalescență își  pot  relua activitatea sexuală normală la fel ca și înaintea  intervenției chirurgicale.

Fibromul uterin și sarcina:

 Experții încă studiază mecanismul prin care fibromul uterin determină complicații în timpul sarcinii. Se știe că fibromul uterin poate împiedica implantarea în uter a oului fertilizat, uneori crește riscul de avort spontan și face puțin probabil succesul fertilizării în vitro.

 Extirparea chirugicală a fibromului prin miomectomie, este singurul tratament dovedit a îmbunătăți șansa unei sarcini. Din cauza faptului că fibromul poate recidiva sarcina este indicată cât mai curând posibil după miomectomie. 60% din femeile care fac miomectomie ca tratament pentru infertilitate (și nu au alte cauze de infertilitate) rămân însărcinate. Experții susțin că miomectomia poate să scadă riscul de avort spontan la pacientele cu fibrom.