Fibromul uterin este întâlnit cel mai frecvent la femeia de vârstă reproductivă, fiind responsabil de peste o treime din internările în cadrul serviciilor de ginecologie.

Este o tumoră benignă (necanceroasă) a miometrului (stratul muscular al uterului), unică sau, mai frecvent, multiplă (polifibromatoza uterină). Fibromul uterin este diagnosticat în majoritatea cazurilor la femeile cu vârste cuprinse între 35 şi 45 ani, înainte de menopauză.

De ce apare fibromul uterin?

În ciuda numeroaselor teorii vehiculate, cauzele apariției unui fibrom uterin rămân în continuare incomplet cunoscute. Se pare că aceste tumori apar pe fondul unei predispoziţii genetice, boala coexistand la mai multe femei din aceeași familie, evoluția lor fiind în strânsă legătură cu statusul hormonal al pacientei.

Un uter fibromatos se asociază frecvent cu obezitatea, hipertensiunea arterială, mastoza fibrochistică, hiperplazia endometrială şi cancerul de endometru.

Cum evoluează fibromul uterin?

În marea majoritate a cazurilor, fibroamele uterine cresc lent și sunt asimptomatice, exceptând sarcina (secreție crescută estro-progestativă) și premenopauza (dezechilibru hormonal cu dominantă estrogenică) când evoluţia lor se modifică: creştere accelerată, apariția simptomatologiei și a complicațiilor;

După menopauză, în mod obișnuit, fibroamele uterine regresează spontan; o parte dintre acestea pot să evolueze în continuare punând probleme de diagnostic diferențial (cancerul uterin).

Fibrom uterin – Simptomatologie și diagnostic

Diagnosticul de fibrom uterin este în principal unul clinic, bazat pe simptome și examen. În practica medicală ne întâlnim în general cu două situații:

  • paciente asimptomatice care solicită un consult ginecologic de rutină, ocazie cu care află de prezența unui fibrom uterin, uneori voluminos (este o situaţie relativ frecventă) – de aceea, dincolo de această situație particulară, trebuie insistat asupra importanței consultațiilor ginecologice regulate, la toate femeile, indiferent de prezența/ absența acuzelor subiective (simptomele fibromului uterin).
  • paciente cu simptome de fibrom, acuzând tipic prezența menoragiilor (menstruații abundente, cu cheaguri, prelungite dar care survin la intervale regulate), eventual a menometroragiilor (sângerări complet neregulate) care se pot însoți de anemie secundară, uneori severă.

Alte simptome de fibrom uterin posibile sunt:

  • durerile pelvi-abdominale permanente sau concomitente menstruației,
  • senzația permanentă de apăsare pelviană,
  • mărirea de volum a abdomenului,
  • tulburările funcționale urinare (micțiuni frecvente) sau rectale (tenesme, constipaţie cronică).

Simptomele fibromului uterin nu sunt însă specifice, în spatele acestora putându-se ascunde boli mult mai grave precum cancerul de endometru, cancerul de col uterin, etc.; de aceea prezenţa oricărui simptom trebuie să determine femeia să se adreseze medicului ginecolog.

Investigațiile paraclinice au un rol complementar:

Ecografia, mai ales cu transductor endovaginal, deține un rol în diagnostic important, permițând evaluarea fibromului – număr, dimensiuni, localizare și a eventualei patologii asociate, având un aport important în decizia terapeutică.

În funcție de particularitatea cazului mai pot fi utile: chiuretajul uterin hemostatic/biopsic, histeroscopia, citologia Babeș-Papanicolau, colposcopia, etc.

Histeroscopie diagnostică și exploratorie

Metodă minim-invazivă de explorare și operare cu ajutorul histeroscopului

Se recomandă în diagnosticarea și tratarea unui număr semnificativ de afecțiuni uterine: sinechii uterine, polipi endometriali, fibroame uterine submucoase, sângerări uterine anormale, malformații uterine, proceduri de infertilitate sau sterilizare, avorturi repetate, sterilet deplasat, suspiciune de cancer de col uterin, etc.

Complicațiile posibile asociate fibromului uterin sunt:

  • sângerările uterine cu anemie secundară;
  • compresia vezicii urinare, a ureterelor sau  a rectului;
  • unele fenomene acute (necrobioză septică/ aseptică), infecțiile salpingiene, infertilitatea, degenerescenţa sarcomatoasă (cancer uterin);

de asemenea, fibromul uterin interferează cu evoluția normală a sarcinii, a nașterii sau a lăuziei.

Tratamentul fibromului uterin

Atitudinea este nuanțată ținând cont de numeroși factori.
Este indicat ca pacienta să se adreseze unei clinici de ginecologie care, dincolo de posibilitățile diagnostice și terapeutice moderne, să-i poată oferi un climat de încredere, informații asupra bolii (ce este fibromul uterin, simptome fibrom uterin, ce este un uter fibromatos), asupra posibilelor complicații, permițând ca, la sfatul medicului specialist să urmeze conduita terapeutică cea mai adecvată.

Opţiunile de tratament pentru fibromul uterin includ

  • expectativă (simplă supraveghere periodică clinică şi ecografică în fibroamele uterine asimptomatice de dimensiuni mici)
  • terapia medicamentoasă
  • tratamentul nechirurgical prin termoliză cu  radiofrecvență (pentru fibroamele mai mici de 5 cm)
  • tratamentul chirurgical.

Terapia cu progestative are o singură indicație: patologia endometriala funcțională asociată fibromului uterin. Utilizarea progestativelor, a danazolului sau a analogilor de Gn-RH cu scopul de a opri creșterea sau pentru a determina regresia fibroamelor uterine este, cu excepţia unor situații particulare, inutilă (efectele terapeutice fiind inconstante, parțiale, tranzitorii dar cu riscuri secundare importante).

În cazul fibroamelor uterine voluminoase, simptomatice sau complicate, este indicat tratamentul chirurgical.

Intervențiile au un spectru larg, putând fi conservatoare:

  • miomectomia(se îndepărtează doar nodulul fibromatos pe cale deschisă, histeroscopic sau laparoscopic) sau mai rar miometrectomia.

mai frecvent radicale:

  • histerectomia subtotală/ totală cu sau fără anexectomie bilaterală realizate pe cale abdominală sau vaginală.

Fibromul uterin și sarcina

Experții încă studiază mecanismul prin care fibromul uterin determină complicații în timpul sarcinii. Se știe că un uter fibromatos, care favorizează apariția fibroamelor poate împiedica implantarea în uter a oului fertilizat, uneori crește riscul de avort spontan și face puțin probabil succesul fertilizării în vitro.

Extirparea chirugicală a fibromului prin miomectomie este singurul tratament dovedit a îmbunătăți șansa unei sarcini. Din cauza faptului că fibromul poate recidiva, sarcina este indicată cât mai curând posibil după miomectomie. 60% din femeile care fac miomectomie ca tratament pentru infertilitate (și nu au alte cauze de infertilitate) rămân însărcinate. Experții susțin că miomectomia poate să scadă riscul de avort spontan la pacientele cu fibrom.

Pentru diagnosticarea corectă a unui uter fibromatos este necesară o consultație de ginecologie, acesta fiind de cele mai multe ori asimptomatic, la fel ca și fibromul uterin odată format

Profită de echipa de specialiști Royal Hospital

DR. IOAN STOIAN

Mai multe detalii

DR. GABRIELA JUMUGA

Mai multe detalii

DR. CRISTIAN JUMUGA

Mai multe detalii

DR. MIRELA VASILE

Mai multe detalii

DR. GEORGE DIACONU

Mai multe detalii

DR. CRISTINA STOIAN

Mai multe detalii