Incontinența urinară a bărbatului

Sună acum 021.9095

Incontinența urinară la bărbat înseamnă pierderea involuntară de urină.

Poate apărea la efort, la tuse, la strănut, în timpul mersului, după urinare sau atunci când apare o nevoie bruscă și greu de controlat de a merge la toaletă.

Pentru mulți bărbați, incontinența urinară este un subiect greu de discutat.

Unii o ascund, o consideră o rușine sau o pun pe seama vârstei. Totuși, pierderile de urină nu ar trebui ignorate, mai ales atunci când afectează viața de zi cu zi, somnul, activitatea profesională, viața sexuală sau încrederea în sine.

Dacă medicul ți-a recomandat o endoscopie digestivă sau o colonoscopie, poți beneficia de aceste proceduri la Royal Hospital pe baza biletului de trimitere, fără să plătești nimic. 

Incontinența urinară poate avea cauze diferite: afecțiuni ale prostatei, intervenții chirurgicale pentru prostată, vezică hiperactivă, infecții urinare, tulburări neurologice, diabet, slăbirea sfincterului urinar sau probleme de golire a vezicii.

Tratamentul depinde de cauză, de tipul incontinenței și de severitatea simptomelor.

Ce este incontinența urinară la bărbat?

Incontinența urinară la bărbat înseamnă pierderea necontrolată de urină.

Aceasta poate fi ușoară, sub forma câtorva picături, sau mai importantă, cu nevoia de a folosi absorbante, protecții speciale sau schimburi frecvente de haine.

Pierderea de urină poate apărea în timpul efortului, când bărbatul tușește, râde, se ridică de pe scaun, merge mai repede sau ridică greutăți.

În alte situații, apare brusc, cu senzația că trebuie să ajungă imediat la toaletă. Uneori, apare după urinare, sub forma picăturilor care continuă să curgă.

Incontinența urinară se poate manifesta prin mai multe forme:

• pierdere de urină la tuse, strănut, râs sau efort;
• pierdere de urină înainte de a ajunge la toaletă;
• nevoie bruscă și greu de controlat de a urina;
• urinări dese în timpul zilei;
• treziri nocturne repetate pentru urinare;
• picurare după terminarea urinării;
• senzație că vezica nu se golește complet;
• jet urinar slab sau întrerupt;
• folosirea absorbantelor pentru controlul pierderilor de urină;
• evitarea deplasărilor din cauza fricii de accidente urinare.

Incontinența urinară nu este o condamnare și nu trebuie acceptată ca o parte inevitabilă a înaintării în vârstă. De multe ori, simptomele pot fi ameliorate sau tratate, dar este nevoie de un diagnostic corect.

Consultația medicală de specialitate făcută la timp este recomandată.

Obținerea unui diagnostic corect ajută medicul urolog să stabilească tipul de incontinență și să recomande tratamentul potrivit pentru cauza pierderilor de urină.

Când ar trebui să mergi la medic?

Este recomandat să mergi la medic atunci când pierderile de urină se repetă, îți afectează activitățile zilnice sau apar după o intervenție urologică.

Chiar și pierderile mici pot deveni deranjante atunci când apar constant.

Mulți bărbați amână consultul pentru că le este jenă sau pentru că speră că problema va trece singură. În unele cazuri, simptomele se pot ameliora, dar în altele pot ascunde o problemă de prostată, vezică, sfincter urinar sau sistem nervos.

Este recomandat să programezi un consult urologic dacă observi:

• pierderi de urină la efort;
• pierderi de urină la tuse, strănut sau râs;
• nevoie bruscă și greu de controlat de a urina;
• urinări foarte dese;
• treziri noaptea pentru urinare;
• picurare după urinare;
• jet urinar slab;
• senzația că vezica nu se golește complet;
• folosirea absorbantelor din cauza pierderilor de urină;
• pierderi de urină după operația de prostată;
• infecții urinare repetate;
• sânge în urină;
• durere sau usturime la urinare.

Consultul este cu atât mai important dacă simptomele au apărut brusc, dacă se agravează sau dacă sunt însoțite de durere, febră, sânge în urină sau imposibilitatea de a urina.

Tipuri de incontinență urinară la bărbat

Incontinența urinară nu este la fel la toți bărbații. Tipul de incontinență contează foarte mult, pentru că tratamentul diferă. Uneori, același pacient poate avea mai multe mecanisme combinate.

Medicul urolog va încerca să stabilească dacă pierderile apar la efort, din cauza unei urgențe urinare, din cauza golirii incomplete a vezicii sau după o intervenție asupra prostatei.

Incontinența urinară de efort

Incontinența urinară de efort apare atunci când urina se pierde în timpul activităților care cresc presiunea în abdomen. Poate apărea la tuse, strănut, râs, ridicarea greutăților, mers rapid sau sport.

La bărbați, această formă este întâlnită mai ales după intervenții asupra prostatei, când mecanismul de control al urinei poate fi afectat temporar sau persistent.

Poți suspecta incontinență de efort atunci când pierderile apar:

• la tuse;
• la strănut;
• la râs;
• la ridicarea de greutăți;
• la schimbarea poziției;
• la urcat scări;
• în timpul mersului mai rapid;
• la efort fizic.

Această formă de incontinență este legată frecvent de slăbirea sau afectarea sfincterului urinar. Tratamentul poate include exerciții pentru planșeul pelvin, recuperare, dispozitive sau intervenții chirurgicale, în funcție de severitate.

Incontinența urinară de urgență

Incontinența urinară de urgență apare atunci când nevoia de a urina vine brusc, puternic și greu de amânat. Uneori, bărbatul nu mai reușește să ajungă la toaletă la timp.

Această formă poate fi asociată cu vezica hiperactivă, inflamații, infecții, probleme neurologice sau alte cauze care fac vezica să se contracte prea repede.

Poți suspecta incontinență de urgență dacă apar:

• nevoie bruscă de urinare;
• pierderi de urină înainte de a ajunge la toaletă;
• urinări dese;
• urinări nocturne;
• senzația că vezica „nu mai așteaptă”;
• episoade declanșate de frig, apă curgând sau intrarea în casă;
• anxietate legată de lipsa unei toalete în apropiere.

Tratamentul poate include modificări de stil de viață, antrenamentul vezicii, medicamente sau alte proceduri recomandate de medic.

Incontinența urinară mixtă

Incontinența mixtă combină pierderile de urină la efort cu episoadele de urgență urinară. De exemplu, bărbatul poate pierde urină și când tușește, dar și când apare nevoia bruscă de a urina.

Această formă are nevoie de evaluare atentă, pentru că tratamentul trebuie să țină cont de simptomul dominant.

Poți avea incontinență mixtă dacă observi:

• pierderi la efort;
• nevoia bruscă de a urina;
• urinări frecvente;
• episoade diferite de pierdere urinară;
• simptome mai accentuate în anumite momente ale zilei;
• folosirea absorbantelor din mai multe motive.

Medicul poate recomanda tratament etapizat, în funcție de severitate și de cauza principală.

Incontinența prin prea-plin

Incontinența prin prea-plin apare atunci când vezica nu se golește complet și ajunge să se umple excesiv. În acest caz, urina se poate pierde în picături sau în cantități mici, fără control bun.

Această formă poate fi legată de obstrucția urinară, adenomul de prostată, stricturi uretrale, afectare neurologică sau slăbirea contracției vezicii.

Poți suspecta incontinență prin prea-plin atunci când apar:

• jet urinar slab;
• urinare întreruptă;
• senzația că vezica nu se golește;
• urinări dese în cantitate mică;
• picurare persistentă;
• nevoie de a împinge pentru a urina;
• treziri frecvente noaptea;
• infecții urinare repetate.

Această formă trebuie evaluată urologic, deoarece retenția de urină poate afecta vezica și, în anumite situații, rinichii.

Picurarea după urinare

Picurarea după urinare apare atunci când, după ce bărbatul a terminat de urinat, mai apar câteva picături de urină pe lenjerie. Este frecventă și poate fi foarte deranjantă.

Nu este întotdeauna o incontinență severă, dar poate indica o problemă de golire a uretrei, slăbirea musculaturii locale sau dificultăți de evacuare completă.

Această problemă poate fi asociată cu:

• picături pe lenjerie după urinare;
• nevoia de a aștepta mult la toaletă;
• jet urinar slab;
• urinare în două etape;
• senzația că a mai rămas urină;
• disconfort social sau jenă.

Medicul poate recomanda tehnici simple, exerciții sau investigații, în funcție de simptomele asociate.

Care pot fi cauzele incontinenței urinare la bărbat?

Incontinența urinară la bărbat poate avea mai multe cauze. Unele țin de prostată, altele de vezică, sfincterul urinar, nervi, medicamente sau stil de viață. De aceea, nu este recomandat ca tratamentul să fie ales fără evaluare.

Printre cauzele posibile se pot afla:

• intervenții chirurgicale pentru cancer de prostată;
• intervenții pentru adenom de prostată;
• adenom de prostată cu golire incompletă a vezicii;
• vezică hiperactivă;
• slăbirea sfincterului urinar;
• infecții urinare;
• stricturi uretrale;
• diabet;
• afecțiuni neurologice;
• accidente vasculare cerebrale;
• boala Parkinson;
• leziuni ale coloanei vertebrale;
• obezitate;
• constipație cronică;
• consum excesiv de alcool sau cafea;
• anumite medicamente;
• radioterapie în zona prostatei sau pelvisului.

Afecțiunile prostatei

Prostata are un rol important în simptomele urinare ale bărbatului. Când prostata este mărită, poate împiedica golirea normală a vezicii. În timp, vezica se poate forța, iar simptomele urinare se pot agrava.

Afecțiunile prostatei pot produce:

• urinări dese;
• jet urinar slab;
• urinare cu întreruperi;
• senzație de golire incompletă;
• urinări nocturne;
• urgență la urinare;
• pierderi de urină;
• retenție de urină, în cazuri avansate.

Tratamentul depinde de diagnostic: adenom de prostată, inflamație, cancer de prostată sau efecte după intervenții.

Operațiile pentru prostată

După unele intervenții asupra prostatei, poate apărea incontinență urinară. Aceasta poate fi temporară sau persistentă, în funcție de tipul operației, tehnica folosită, vârsta pacientului, starea sfincterului urinar și recuperarea postoperatorie.

Incontinența poate apărea după:

• prostatectomie radicală;
• intervenții pentru adenom de prostată;
• rezecție transuretrală de prostată;
• proceduri endoscopice asupra prostatei;
• radioterapie asociată tratamentului pentru cancer de prostată.

După operația de prostată, incontinența trebuie discutată cu urologul, mai ales dacă persistă sau nu se ameliorează în timp.

Vezica hiperactivă

Vezica hiperactivă produce senzația bruscă și greu de controlat de a urina. Bărbatul poate urina des, se poate trezi noaptea și poate avea pierderi de urină înainte de a ajunge la toaletă.

Vezica hiperactivă poate fi asociată cu:

• urgență urinară;
• urinări frecvente;
• urinări nocturne;
• pierderi de urină înainte de toaletă;
• teamă de deplasări lungi;
• nevoia de a identifica mereu toaletele din apropiere.

Tratamentul poate include antrenamentul vezicii, modificări de stil de viață, medicamente sau alte soluții recomandate de medic.

Infecțiile urinare

Infecțiile urinare pot provoca pierderi de urină, urgență urinară, usturime și durere. La bărbați, infecțiile urinare trebuie evaluate atent, mai ales dacă se repetă.

O infecție urinară poate produce:

• usturime la urinare;
• urinări dese;
• urgență urinară;
• durere în partea de jos a abdomenului;
• febră;
• urină tulbure;
• miros modificat al urinei;
• sânge în urină.

Dacă infecțiile urinare revin, medicul poate căuta o cauză favorizantă, cum ar fi golirea incompletă a vezicii sau o problemă de prostată.

Afecțiunile neurologice

Controlul vezicii depinde și de sistemul nervos. Unele boli neurologice pot afecta semnalele dintre creier, măduva spinării, vezică și sfincterul urinar.

Incontinența poate apărea în contextul unor probleme precum:

• accident vascular cerebral;
• boala Parkinson;
• scleroză multiplă;
• leziuni ale coloanei vertebrale;
• neuropatie diabetică;
• afectări neurologice după intervenții sau traumatisme.

În aceste situații, tratamentul este adesea personalizat și poate necesita colaborare între urolog și alți specialiști.

Diabetul

Diabetul poate influența funcția nervilor și a vezicii urinare. În timp, poate apărea golire incompletă, urinări frecvente, infecții urinare repetate sau pierderi de urină.

Diabetul poate contribui la:

• urinări dese;
• urgență urinară;
• infecții urinare repetate;
• golire incompletă a vezicii;
• incontinență prin prea-plin;
• afectarea sensibilității vezicale.

Controlul glicemiei și evaluarea urologică pot fi importante în managementul simptomelor urinare.

Incontinența urinară după operația de prostată

Incontinența urinară după operația de prostată este una dintre cele mai sensibile probleme pentru bărbați. Poate apărea după tratamentul chirurgical al cancerului de prostată sau după intervenții pentru adenomul de prostată.

În perioada imediat următoare operației, pierderile de urină pot fi mai evidente. În multe cazuri, controlul urinar se îmbunătățește treptat, mai ales cu recuperare și exerciții pentru planșeul pelvin. Totuși, atunci când incontinența persistă și afectează viața pacientului, există soluții urologice.

După operația de prostată, incontinența poate apărea sub mai multe forme:

• pierdere de urină la tuse sau efort;
• pierdere de urină la ridicarea de pe scaun;
• pierdere de urină în timpul mersului;
• nevoie de absorbante;
• pierdere de urină la activități fizice;
• urgență urinară;
• urinări dese;
• pierderi mai mari pe parcursul zilei.

Este important ca pacientul să discute cu urologul despre evoluția simptomelor. Uneori, recuperarea este suficientă. Alteori, poate fi nevoie de tratament specializat.

De ce apare incontinența după prostatectomie?

După prostatectomia radicală, adică îndepărtarea prostatei pentru cancer, mecanismele care ajută la controlul urinei pot fi afectate. Sfincterul urinar și musculatura planșeului pelvin trebuie să preia mai mult din controlul continenței.

Incontinența după prostatectomie poate fi influențată de:

• vârsta pacientului;
• starea sfincterului urinar;
• tehnica chirurgicală;
• experiența echipei chirurgicale;
• starea musculaturii pelvine;
• greutatea corporală;
• alte boli asociate;
• tratamente precum radioterapia;
• recuperarea postoperatorie.

Fiecare pacient se recuperează diferit. De aceea, evaluarea individuală este importantă.

Când trebuie reevaluată incontinența după operația de prostată?

După operația de prostată, medicul urmărește evoluția controlului urinar. Dacă simptomele se ameliorează treptat, se poate continua recuperarea și monitorizarea. Dacă pierderile persistă sau sunt severe, poate fi nevoie de investigații și tratament suplimentar.

Este recomandat să discuți cu urologul dacă observi:

• pierderi de urină care nu se ameliorează;
• nevoie constantă de absorbante;
• pierderi mari de urină la efort;
• pierderi care afectează activitatea zilnică;
• infecții urinare repetate;
• jet urinar slab;
• senzație de golire incompletă;
• durere sau usturime la urinare;
• sânge în urină.

Tratamentul poate fi conservator, medicamentos sau chirurgical, în funcție de cauză și severitate.

Ce simptome pot apărea împreună cu pierderile de urină?

Incontinența urinară poate apărea singură sau împreună cu alte simptome urinare. Acestea îl ajută pe medic să înțeleagă dacă problema vine de la sfincter, vezică, prostată, uretră sau sistemul nervos.

Simptomele asociate pot include:

• urinări frecvente;
• urinări nocturne;
• urgență urinară;
• jet urinar slab;
• urinare întreruptă;
• senzație de golire incompletă;
• picurare după urinare;
• durere sau usturime la urinare;
• sânge în urină;
• durere pelvină;
• durere lombară;
• infecții urinare repetate;
• retenție de urină;
• nevoia de a împinge pentru a urina.

Este util să observi când apar pierderile, cât de des apar, ce le declanșează și câte protecții folosești pe zi. Aceste detalii ajută mult la diagnostic.

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul începe cu o discuție detaliată despre simptome. Medicul urolog trebuie să înțeleagă ce tip de pierdere urinară există, când apare, cât de severă este și ce afecțiuni sau intervenții există în istoricul pacientului.

La consultație, medicul poate întreba:

• de când apar pierderile de urină;
• în ce situații pierzi urină;
• dacă pierderea apare la efort sau la urgență;
• câte absorbante folosești pe zi;
• dacă te trezești noaptea pentru urinare;
• dacă ai jet urinar slab;
• dacă simți că vezica nu se golește;
• dacă ai avut operație de prostată;
• dacă ai făcut radioterapie;
• dacă ai infecții urinare repetate;
• dacă ai diabet sau boli neurologice;
• ce medicamente iei;
• câtă cafea, alcool sau lichide consumi;
• cât de mult îți afectează problema viața zilnică.

În funcție de simptome, medicul poate recomanda investigații suplimentare.

Investigațiile utile pot include:

• consult urologic;
• sumar de urină;
• urocultură;
• analize de sânge;
• ecografie reno-vezico-prostatică;
• măsurarea reziduului postmicțional;
• uroflowmetrie;
• jurnal micțional;
• test de absorbant, în anumite situații;
• cistoscopie;
• investigații urodinamice;
• evaluare neurologică, dacă există suspiciune de cauză neurologică.

Scopul investigațiilor este să stabilească tipul de incontinență și mecanismul care produce pierderile de urină.

Jurnalul micțional

Jurnalul micțional este un instrument simplu, dar util. Pacientul notează când urinează, cât urinează, când apar pierderile și ce lichide consumă.

Medicul poate solicita un jurnal micțional pentru câteva zile, deoarece acesta arată mai clar tiparul simptomelor.

În jurnal pot fi notate:

• orele la care urinezi;
• cantitatea aproximativă de urină;
• episoadele de pierdere urinară;
• situațiile în care apar pierderile;
• consumul de lichide;
• consumul de cafea sau alcool;
• trezirile nocturne pentru urinare.

Aceste informații ajută la diferențierea între incontinența de efort, urgență sau mixtă.

Ecografia și reziduul postmicțional

Ecografia poate ajuta medicul să evalueze rinichii, vezica și prostata. Măsurarea reziduului postmicțional arată câtă urină rămâne în vezică după urinare.

Această evaluare este importantă atunci când există suspiciune de golire incompletă, adenom de prostată sau incontinență prin prea-plin.

Medicul poate recomanda această investigație dacă apar:

• jet urinar slab;
• urinare întreruptă;
• senzație de golire incompletă;
• urinări dese;
• infecții urinare repetate;
• picurare persistentă;
• retenție de urină.

Un reziduu mare poate schimba planul de tratament.

Uroflowmetria

Uroflowmetria măsoară debitul urinar. Este o investigație neinvazivă, utilă pentru evaluarea modului în care pacientul urinează.

Poate fi recomandată atunci când există:

• jet urinar slab;
• urinare cu întreruperi;
• senzație de golire incompletă;
• suspiciune de obstrucție;
• simptome de adenom de prostată;
• simptome persistente după tratament.

Rezultatul ajută medicul să înțeleagă dacă urina curge normal sau dacă există o dificultate de evacuare.

Investigațiile urodinamice

Investigațiile urodinamice evaluează modul în care funcționează vezica și sfincterul urinar. Ele pot fi utile în cazurile complexe sau înaintea anumitor tratamente chirurgicale.

Pot fi recomandate atunci când:

• tipul incontinenței nu este clar;
• simptomele sunt severe;
• există incontinență după operația de prostată;
• există suspiciune de vezică hiperactivă;
• există boli neurologice;
• tratamentele inițiale nu au funcționat;
• se ia în calcul o intervenție chirurgicală.

Aceste investigații ajută la personalizarea tratamentului.

Ce opțiuni de tratament există?

Tratamentul incontinenței urinare la bărbat depinde de tipul incontinenței, cauza identificată, severitate, vârstă, istoricul chirurgical și impactul asupra vieții pacientului. Nu există o singură soluție pentru toți bărbații.

Tratamentul poate include modificări de stil de viață, exerciții pentru planșeul pelvin, recuperare, medicamente, tratamentul prostatei, dispozitive sau intervenții chirurgicale.

Modificări ale stilului de viață

În formele ușoare sau ca parte din tratamentul general, medicul poate recomanda schimbări care reduc iritația vezicii și presiunea asupra aparatului urinar.

Recomandările pot include:

• reducerea consumului de cafea;
• reducerea alcoolului;
• evitarea lichidelor în exces seara;
• scădere în greutate, dacă este necesar;
• tratarea constipației;
• renunțarea la fumat;
• urinare programată;
• antrenamentul vezicii;
• monitorizarea alimentelor sau băuturilor care agravează simptomele.

Aceste măsuri nu rezolvă întotdeauna incontinența, dar pot reduce simptomele și pot susține tratamentul medical.

Exerciții pentru planșeul pelvin

Exercițiile pentru planșeul pelvin ajută la întărirea musculaturii care susține controlul urinar. Sunt utile mai ales în incontinența de efort și în recuperarea după operația de prostată.

Pentru rezultate bune, exercițiile trebuie făcute corect și constant. Uneori, pacientul are nevoie de îndrumare pentru a contracta mușchii potriviți.

Exercițiile pot ajuta la:

• reducerea pierderilor de urină la efort;
• îmbunătățirea controlului după operația de prostată;
• creșterea încrederii în activitățile zilnice;
• reducerea nevoii de absorbante;
• susținerea recuperării postoperatorii.

Medicul poate recomanda fizioterapie specializată sau recuperare pelvină atunci când este disponibilă și potrivită cazului.

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos depinde de tipul incontinenței. Pentru vezica hiperactivă, medicul poate recomanda medicamente care reduc contracțiile vezicii sau scad urgența urinară. Pentru alte cauze, tratamentul poate viza prostata, infecția sau golirea incompletă.

În funcție de caz, medicul poate recomanda:

• medicamente pentru vezică hiperactivă;
• tratament pentru adenom de prostată;
• antibiotic, dacă există infecție;
• tratament pentru inflamație;
• ajustarea unor medicamente care pot agrava simptomele;
• tratament pentru afecțiuni asociate.

Tratamentul medicamentos trebuie monitorizat, pentru că unele medicamente pot avea efecte adverse sau pot fi nepotrivite în anumite situații.

Tratamentul adenomului de prostată

Dacă incontinența este legată de o prostată mărită și de golirea incompletă a vezicii, tratamentul poate viza adenomul de prostată. Scopul este îmbunătățirea fluxului urinar și reducerea presiunii asupra vezicii.

Tratamentul poate include:

• medicamente pentru relaxarea prostatei și uretrei;
• medicamente care reduc volumul prostatei, în anumite cazuri;
• monitorizare;
• intervenții minim invazive;
• intervenții endoscopice, dacă există indicație.

Alegerea tratamentului depinde de dimensiunea prostatei, simptome, reziduul postmicțional și starea generală a pacientului.

Dispozitive și soluții de protecție

Pentru unii pacienți, soluțiile de protecție pot fi necesare temporar sau ca parte din managementul zilnic. Acestea nu tratează cauza, dar pot îmbunătăți confortul și siguranța până la stabilirea sau aplicarea tratamentului.

Pot fi folosite:

• absorbante speciale pentru bărbați;
• protecții urinare;
• colectoare urinare externe;
• dispozitive recomandate de medic;
• strategii de planificare a urinării.

Este important ca pacientul să nu rămână doar la aceste soluții dacă există tratamente care pot ameliora sau rezolva cauza.

Exerciții pentru planșeul pelvin

Exercițiile pentru planșeul pelvin sunt o parte importantă a tratamentului conservator. Ele pot fi recomandate înainte sau după intervenții pentru prostată, dar și în alte forme de incontinență de efort.

Scopul exercițiilor este să îmbunătățească forța și controlul mușchilor care contribuie la continență.

Pentru a fi eficiente, exercițiile trebuie:

• realizate corect;
• făcute constant;
• adaptate nivelului pacientului;
• începute cât mai devreme atunci când medicul recomandă;
• continuate suficient timp;
• integrate în activitățile zilnice.

Unii pacienți contractă greșit abdomenul, fesele sau coapsele în locul mușchilor planșeului pelvin. De aceea, ghidarea medicală sau recuperarea specializată poate fi utilă.

Tratamentul chirurgical al incontinenței urinare masculine

Tratamentul chirurgical este luat în calcul atunci când incontinența este persistentă, deranjantă și nu se ameliorează suficient prin tratamente conservatoare. Este relevant mai ales în incontinența de efort după operația de prostată.

Decizia se ia după evaluare urologică și, de multe ori, după investigații suplimentare care arată cum funcționează vezica și sfincterul.

Slingul masculin

Slingul masculin este o opțiune chirurgicală pentru unii pacienți cu incontinență urinară de efort. Acesta susține uretra și poate ajuta la reducerea pierderilor de urină.

Poate fi luat în calcul în cazuri selectate, mai ales când incontinența este ușoară sau moderată și pacientul este potrivit pentru acest tip de intervenție.

Medicul va evalua:

• severitatea incontinenței;
• numărul de absorbante folosite zilnic;
• istoricul de operație la prostată;
• eventuale tratamente prin radioterapie;
• funcția vezicii;
• starea sfincterului urinar.

Nu toți pacienții sunt candidați pentru sling, de aceea evaluarea individuală este necesară.

Sfincterul urinar artificial

Sfincterul urinar artificial este o opțiune pentru bărbații cu incontinență urinară de efort severă, mai ales după intervenții asupra prostatei. Dispozitivul ajută la controlul pierderilor de urină printr-un mecanism implantabil.

Această soluție poate fi recomandată atunci când sfincterul natural nu mai controlează suficient urina, iar simptomele afectează major calitatea vieții.

Medicul poate discuta această opțiune dacă există:

• incontinență severă;
• pierderi importante la efort;
• nevoie de mai multe absorbante pe zi;
• incontinență persistentă după operația de prostată;
• impact major asupra vieții zilnice;
• eșecul tratamentelor conservatoare.

Intervenția necesită evaluare atentă, discuție despre beneficii, riscuri, modul de folosire și monitorizare pe termen lung.

Alte proceduri

În funcție de mecanismul incontinenței, pot exista și alte opțiuni terapeutice. Dacă problema principală este vezica hiperactivă, tratamentul poate fi diferit de cel pentru incontinența de efort.

În cazuri selectate, medicul poate recomanda:

• tratamente pentru vezică hiperactivă;
• injecții intravezicale, în anumite situații;
• neuromodulare, în cazuri selectate;
• proceduri pentru obstrucția prostatică;
• tratamente pentru stricturi uretrale;
• cateterism intermitent, dacă există golire incompletă importantă.

Alegerea procedurii depinde de diagnostic și de rezultatele investigațiilor.

Când poate fi o urgență medicală?

Incontinența urinară este, de cele mai multe ori, o problemă care se evaluează prin consult programat. Există însă situații în care simptomele urinare trebuie verificate rapid.

Solicită ajutor medical rapid dacă apar:

• imposibilitatea de a urina;
• durere puternică în partea de jos a abdomenului;
• febră;
• frisoane;
• durere lombară;
• sânge în urină;
• stare generală alterată;
• slăbiciune bruscă la nivelul picioarelor;
• amorțeală în zona intimă;
• pierderi de urină apărute brusc după traumatism;
• pierderi de urină asociate cu durere severă sau retenție urinară.

Aceste situații pot indica retenție urinară, infecție severă, afectare neurologică sau altă problemă care nu trebuie amânată.

FAQ - întrebări frecvente despre incontinența urinară la bărbat

Programează-te online

Intervenții cu plata în rate

Cere detalii despre finanțare aici

Pacienții au posibilitatea de a achita: Integral, direct la Royal Hospital sau În rate lunare, prin intermediul instituțiilor de credit partenere: TBI Bank și BT Direct.